Arheologul Felix Marcu apără controversata restaurare a castrului Arutela

Investiția a depășit 12,73 milioane de euro!

Restaurarea castrului roman de la Arutela, situat în județul Vâlcea și integrat în patrimoniul mondial UNESCO, a generat o serie de dezbateri intense și critici vehemente. Totuși, conform istoricului și arheologului Felix Marcu, directorul Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei (MNIT), aceste controverse nu se regăsesc în concluziile trasate de cercetările istorice și arheologice realizate direct la fața locului.

Într-o declarație exclusivă acordată pentru Cotidianul. ro, specialistul în castre romane susține că lucrările de la Arutela constituie un model de „bună practică”. Proiectul a fost finanțat prin Programul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), în cadrul inițiativei cunoscute sub numele de „Ruta Castrelor”.

Felix Marcu deține și funcția de președinte al Comisiei Naționale Limes, care gestionează segmentul Frontiera Imperiului Roman – Dacia.

El a coordonat eforturile autorităților române pentru includerea limesului dacic în lista patrimoniului mondial UNESCO, proces finalizat în anul 2024. Această inscriere cuprinde peste 270 de situri care făceau parte din vechia frontieră dacică a Imperiului Roman.

Printre acestea se numără turnuri de veghe, fortificații diverse și castre militare, printre care se află și cel de la Arutela, amplasat în apropierea stațiunii Călimănești, în județul Vâlcea.

Investiția în reabilitarea acestui obiectiv a depășit suma de 12,73 milioane de euro, bani alocați prin PNRR. Castrul a fost inclus în catalogul „Rutei Castrelor Romane”, un proiect care promovează în total aproximativ 20 de astfel de obiective pe teritoriul României. Conversația cu Felix Marcu, focalizată pe polemiciile din jurul castrului Arutela — o structură atestată documentar încă din anul 138 — a avut loc într-un context specific.

Discuția a fost scurtă și a fost purtată la marginea unui alt eveniment important: inaugurarea oficială a noului sediu al Muzeului de Transilvania (MuTRA), cunoscut și ca Galeria Istorică a Transilvaniei, din localitatea Florești.

Această instituție aparține de MNIT și reprezintă primul muzeu public construit de la zero în România postcomunistă.

Deși intervenția la Arutela a provocat numeroase comentarii, ironii și critici în spațiul digital, mulți utilizatori având dificultăți în a asocia aspectul actual al structurii cu epoca romană, specialistul își menține poziția fermă. Pentru el, acest caz este unul dintre cele mai reprezentative exemple de bună practică în domeniul conservării. Când i s-a solicitat să explice temeiul afirmației sale, Felix Marcu a invocat experiența sa profesională de arheolog și specializarea sa dedicată castrelor.

El a menționat că a realizat studiile de fundamentare atât pentru Arutela, obiectivul controversat, cât și pentru castrul de la Bologa, din județul Cluj, unde săpăturile se desfășoară de 15 ani și care tocmai a fost recepționat.

Doctoratul său a fost susținut pe această temă, iar el afirmă cu convingere că justificările teoretice se vor confirma în ambele situații.

Conform punctului său de vedere, reacțiile negative din mediul online față de castrul din Vâlcea provin dintr-o înțelegere incompletă a realității istorice și a standardelor internaționale aplicate în conservarea monumentelor.

Aspectul vechi era deja degradat din anii '80!

Lucrările recente, efectuate la castrul de pe Valea Oltului, situat în vecinătatea Mănăstirii Cozia, au fost atacate pe rețelele sociale pentru aspectul „prea nou” al pietrei utilizate la ziduri.

Arheologul explică, însă, că scopul principal al intervenției a fost eliminarea unei restaurări comuniste, considerată complet eronată, realizată la începutul anilor 1980.

Felix Marcu subliniază că aspectul vechi, văzut de mulți ca autentic, era deja degradat încă din anii ’80. Elementele vizibile atunci nu erau, de fapt, romane.

Echipa sa a efectuat cercetări pentru a distinge ce părți din structura originală se mai păstrează și ce nu, identificând elementele autentice.

Această poziție este coroborată de informațiile difuzate de Ministerul Culturii în urmă cu o lună, pe 11 august, sub titlul „Castrul Roman Arutela, redat publicului printr-un proiect de reabilitare finanțat prin PNRR”.

Comunicatul oficial al ministerului preciza că forma porții, a zidurilor de incintă, dispunerea clădirilor interioare și modul de prezentare a ansamblului au fost determinate pe baza celor mai recente studii arheologice.

Acestea au depășit nivelul cunoașterii existente în anii 1980, perioadă în care a avut loc prima intervenție majoră de restaurare.

Ministerul a mai specificat că poarta principală a castrului, cunoscută sub denumirea de porta praetoria, fusese reconstruită atunci pe baza unor ipoteze provizorii. Proiectul actual corectează acea reconstituire inițială, bazându-se pe datele acumulate ulterior.

Cercetările au demonstrat că intervenția din anii 1980 a afectat semnificativ substanța istorică a monumentului, care fusese cercetat inițial în deceniile șase și șapte ale secolului trecut.

Diferențele de textură vizibile în prezent în tencuiala zidurilor marchează limitele acelei intervenții din trecut, rămânând o mărturie a daunelor produse la momentul respectiv.

Arheologul susține că păstrarea formei din anii ’80 ar fi pus în pericol statutul sitului în cadrul frontierelor romane dacice, protejate global prin includerea în lista UNESCO începând cu 2024. În timpul tuturor vizitelor efectuate împreună cu evaluatorii UNESCO, inclusiv cu specialiștii din organizație, aceștia au considerat că starea existentă nu era acceptabilă și că reabilitarea era o necesitate imperativă.