Armata israeliană a distrus majoritatea livezilor de măslini din Fâșia Gaza
Cum arată orașele din Gaza, suprapopulate la extrem?
Dispariția aproape totală a plantațiilor de măslini din Fâșia Gaza reprezintă una dintre consecințele cel mai vizibile ale conflictului recent, conform estimărilor făcute de oficialitățile agricole locale, menționate de agenția de știri Reuters. Dacă înainte de escaladarea hostilităților teritoriul găzduia aproximativ două milioane de arbori de măsline, acum doar 150.000 de exemplare mai rezistă pe picioare. Această scădere dramatică a capacității de producție afectează profund economia locală, deoarece măslinele constituiau principalul atu al sectorului agricol gazean.
Aceste fructe erau procesate pentru a genera ulei destul nu doar pentru consumul intern, ci și pentru un surplus modest destinat exportului către statele vecine, inclusiv Israel.
Orașele din fâșia teritorială, cunoscute pentru densitatea extremă a populației, aveau la periferie aceste livezi care funcționau drept un sanctuar natural pentru numeroasele familii. Totuși, imaginea idilică s-a schimbat radical. La un an de la stabilirea unui armistițiu care a întrerupt luptele de amploare mare, povestirile localnicilor indică faptul că majoritatea suprafețelor verzi au fost rasă de pământ prin intermediul buldozerelelor militare israeliene.
Proiecțiile financiare și cantitative ale producției viitoare sunt sumbre: se anticipatează o recoltă de circa 5.000 de tone de măsline, în contrast cu cele 40.000 de tone obținute tradițional.
Volumul de ulei obținut va fi de doar 700 de tone, față de 5.000 de tone înregistrate anterior crizei.
Impactul personal al acestei distrugerii este ilustrat de cazul familiei Haidar Abu Middain, un bărbat în vârstă de 60 de ani care administrează, împreună cu frații și unchii săi, o proprietate vastă de 220 de acri. În mod obișnuit, în această perioadă a anului, copacii ar fi fost încărcați cu fructe mature, gata de cules.
Ce dezastru total este situația actuală!
Întregul clan se mobiliza pentru a strânge între 1.100 și 1.500 de tone de măsline; o parte din cantitate era vândută sub formă de fructe proaspete, iar restul era presat pentru a extrage un ulei aromat, capabil să umple până la 900 de butoaie, fiecare având o capacitate de 16 litri.
Situația de astăzi este una deplorabilă. Aproximativ jumătate din terenul familial se află acum dincolo de așa-numita „linie galbenă”, o barieră controlată de trupele israeliene care restricționează accesul cetățenilor palestinieni în două treimi din Fâșia Gaza.
Celelalte zone, deși încă pot fi atinse de proprietari, au suferit distrugeri masive cauzate de mașinile grele.
Abu Middain observă că doar 20 sau 30 de arbori mai rămân în picioare, estimând că aceștia vor produce insuficient pentru nevoile familiale, echivalentul a doar două butoaie de ulei.
El amintește cu regret că recoltele anterioare războiului erau considerate o binecuvântare, asigurând sustenabilitatea economică a comunității și alimentând întreaga zonă centrală atât cu ulei, cât și cu măsline proaspete.
Comerciantul Imad al-Ajrami, activ pe piața din Deir al-Balah, descrie o realitate dureroasă: piețele, care în mod normal ar fi îmbucurătoare de măsline și ulei proaspăt presat în această epocă, sunt aproape goale. Produsul limitat care mai ajunge la vânzare este tranzacționat la un tarif de aproximativ trei ori superior celui de dinaintea conflictului, atingând o sumă de aproape 500 de dolari pe butoi.
Acest preț devine o povară greu de suportat pentru bugetele famililor locale. Al-Ajrami concluzionează că, comparativ cu anii precedenți războiului, producția curentă este practic inexistentă, marcând o prăbușire totală a industriei locale a măslinei.