Băncile centrale trebuie să-și ajusteze strategiile de obligațiuni

Se grăbesc băncile centrale să renunțe la strângerea cantitativă?

Levin, profesor de economie la Dartmouth College și fost consilier al Federal Reserve, susține că băncile centrale ar trebui să renunțe la strângerea cantitativă, considerând-o un instrument ineficient. Economistul subliniază că această abordare poate avea efecte negative, având în vedere că banca centrală ar putea recupera miliarde de dolari din activele acumulate în timpul pandemiei.

Potrivit lui Levin, portofoliul masiv de obligații construit în urma crizei financiare din 2008 și a pandemiei COVID-19 necesită strategii personalizate de strângere, adaptate la situații specifice, în loc de o abordare uniformă pentru toate băncile. Mecanismul funcționează astfel: atunci când banca centrală încetează să reinvestească veniturile din obligațiile care expiră, aceste valori mobiliare ies efectiv din bilanțul băncii centrale, întorcându-se pe piețele private.

Este portofoliul masiv de obligații o povară pentru băncile centrale?

Dacă acest proces se desfășoară prea rapid, creșterea bruscă a obligațiunilor disponibile poate duce la o scădere a prețurilor, afectând astfel condițiile financiare mai agresive decât și-ar dori cei care stabilesc politica monetară. Este timpul să reconsiderăm strângerea cantitativă? Este important de menționat că, în timp ce banca centrală își reduce deținerile, investitorii privați trebuie să absoarbă o ofertă suplimentară.

Situația Federal Reserve, cu concentrarea sa mare în titlurile de stat și în titlurile de credit garantate de ipotecă, diferă semnificativ de cea a Băncii Centrale Europene (BCE), care deține datorii suverane din mai multe țări din zona euro, fiecare având profiluri de credit diferite.

În contextul actual, economiștii din întreaga lume analizează cu atenție efectele politicilor monetare adoptate în ultimele decenii. De asemenea, se discută despre impactul pe termen lung al acestor măsuri asupra stabilității financiare globale. În acest sens, colaborarea între băncile centrale și schimbul de informații sunt esențiale pentru a evita turbulențele pe piețele financiare internaționale. Provocările economice generate de inflație și recesiune pot influența deciziile de politică monetară, făcând necesară o abordare mai flexibilă și adaptabilă la condițiile economice în continuă schimbare.