Brânza frământată de Teaca intră în circuitul european: protecție IGP pentru specialitatea din nordul României

Brânza de Teaca a primit IGP!

Comisia Europeană a dat verde, miercuri, unei specialități care a rezistat testului timpului: brânza frământată de Teaca. Decizia oficială include produsul în categoria Indicațiilor Geografice Protejate (IGP), o confirmare a legăturii strânse dintre acest aliment tradițional și zona sa de origine.

Informația a fost comunicată printr-un comunicat al executivului comunitar, preluat apoi de Agerpres.

Numele vine direct din localitatea Teaca, din nordul țării. Fabricarea nu lasă loc la improvizație.

Se pornește exclusiv de la lapte de vacă crud, nepasteurizat. Urmează coagularea, fermentarea, maturarea și sărarea. Dar detaliul care face diferența, cel care definește forma și prezentarea comercială, este ambalarea finală într-o bășică de porc.

Este un element distinctiv, esențial pentru tehnologia acestui produs.

De ce brânza de Teaca nu se poate reproduce în afara zonei sale?

Autoritățile europene au subliniat că proprietățile organoleptice ale acestei brânze nu se pot reproduce cu acuratețe în afara perimetrului geografic și cultural al zonei de Teaca. Succesul procesului depinde de abilitatea producătorilor locali de a gestiona fiecare etapă prin mijloace senzoriale directe: viziunea și tactilul. Această expertiză umană, calibrată local, asigură consistența și autenticitatea rezultatului final. Mai mult decât o simplă rețetă, este un meșteșug, un patrimoniu transmis de-a lungul mai multor generații.

Comisia Europeană a punctat că această cunoaștere practică este o componentă fundamentală a identității colective a comunității locale.

Denumirea devine sinonimă cu anumite așteptări privind gustul, textura și calitatea, aspecte pe care consumatorii le asociază direct cu originea geografică.

Cu această nouă adăugare, „Brânza frământată de Teaca” urcă pe locul al 18-lea în clasamentul produselor tradiționale românești care beneficiază de protecția IGP. Intrarea sa în registrul european o integrează într-un cadru vast, alături de peste 3.900 de denumiri deja protejate și stocate în baza de date centralizată e Ambrosia.

Anterior acestei decizii, România deținea în portofoliu 17 produse agroalimentare care aveau statut de protecție prin sistemele de calitate europene, conform datelor furnizate de Profit. ro.

Brânza de Teaca a intrat oficial în clasamentul IGP!

Ultimele noutăți din acest domeniu indică un ritm constant de valorificare a tradițiilor culinare naționale.

Cel mai recent precedent înainte de actuala aprobare a fost înregistrarea, în luna iunie, a „Babicului de Buzău”.

Este un produs de carne procesată, un salam de tip crud-uscat, obținut din amestec de carne de porc și vită, care s-a alăturat listei de specialități recunoscute.

Peisajul actual al produselor românești protejate prin IGP este diversificat și include o gamă largă de specialități regionale. Printre ele se numără, printre altele, magiunul de prune din Topoloveni, salamul specific orașului Sibiu, novacul afumat provenit din Țara Bârsei, precum și scrumbia de Dunăre, preparată prin afumare.

Teaca intră în familia IGP!

Lista continuă cu telemeaua din Sibiu, cârnații din zona Pleșcoi, cașcavalul de Săveni și plăcinta dobrogeană.

De asemenea, pita din Pecica, săliniturile de la Turda, cârnații din topor din Vâlcea, batogul de sturion și, evident, babicul de Buzău completează acest inventar bogat de bunuri alimentare cu origine protejată.

În paralel cu cele 18 produse menționate anterior, România mai deține alte categorii de protecție geografică.

Telemeaua din Ibănești, de exemplu, nu face parte din lista IGP, ci este înregistrată ca Denumire de Origine Protejată (DOP), un statut care impune condiții de producție și procesare chiar mai stricte, limitate integral la teritoriul specific. În plus, există două alte specialități care beneficiază de protecția ca Stil Tradițional Garantat (STG): salata tradițională cu icre de crap și sardeluța marinată, fabricată conform metodelor ancestrale din România.

Acestea ilustrează diversitatea mecanismelor juridice europene folosite pentru a conserva și promova moștenirea gastronomică a statului român.