Când fotbalul întâlnește ping-pongul: Noua disciplină care visează la Jocurile Olimpice

Ce sacrificii pentru o medalie!

Un hibrid neobișnuit între fotbal și tenisul de masă a reușit să creeze un sport emergent care captează tot mai multă atenție la nivel global. Pe o suprafață specială, cu contur curbat, participanții utilizează în principal capul și membrele inferioare pentru a manipula mingea.

Deși inițial a putut părea o invenție excentrică, această activitate sportivă a reușit să își consolideze prezența în arena competițională internațională. Denumirea oficială a disciplinei este teqball, iar conducerea acesteia își propune o ambiție majoră: includerea sportului în programul oficial al Jocurilor Olimpice.

Primul pas concret către acest vis a fost deja realizat.

Teqball a avut onoarea de a debuta oficial la Jocurile Asiatice Aichi-Nagoya 2026, moment în care, duminică, s-au distribuit primele medalii din istoria acestei competiții specifice.

Thailanda s-a impus dominant, cucerind trei dintre cele cinci categorii de titluri puse în dispută. La Centrul Sportiv Higashi din Nagoya, un public format din câteva sute de spectatori a asistat la execuțiile tehnice ale atleților.

Mingea a traversat constant bara centrală, iar competitorii au demonstrat abilitatea de a o controla folosind diverse zone ale corpului, precum picioarele sau capul, pentru a menține duelul în continuarea.

Originea acestui sport unic se regăsește în Ungaria, unde a existat în forma sa contemporană timp de puțin peste zece ani. Conceptul a fost dezvoltat de un fost fotbalist profesionist împreună cu un specialist în informatică. Acești doi prieteni au început experimentele lor jucând cu o minge de fotbal standard pe o masă de ping-pong. Prin modificări graduale ale suprafeței, au ajuns la designul curbat caracteristic actual. Ulterior, sprijinul financiar oferit de un magnat maghiar a permis promovarea activă a disciplinei. În anul 2017, a fost constituită Federația Internațională de Teqball, instituție care a organizat de atunci numeroase campionate mondiale.

Mecanica de joc rămâne simplă: doi sportivi se confruntă, iar mingea trebuie dirijată peste fileu. Fiecare participant are la dispoziție maximum trei atingeri înainte de a retrimi mingea adversarului, fiind interzisă utilizarea mâinilor.

Pentru a atrage un public larg, organizatorii apelează la imaginea unor legende ale fotbalului.

Printre cei mai vizibili susținători se numără Carles Puyol, fostul lider al echipei FC Barcelona și al naționalei Spaniei. Puyol, care a disputat 100 de meciuri pentru reprezentativa spaniolă, este implicat activ în campaniile de promovare internațională.

Federația speră ca asocierea cu astfel de personalități să faciliteze accesul către generațiile tinere și să transforme teqballul într-o disciplină recunoscută în cât mai multe state.

Debutul la Jocurile Asiatice marchează un punct de cotitură în această strategie de vizibilitate.

Atragem publicul prin legendele fotbalului?

„Comunitatea globală a teqballului aspiră ca disciplina noastră să devină, într-o zi, un sport olimpic oficial”, a afirmat Laszlo Vajda, secretarul general al Federației Internaționale de Teqball, în declarația sa către agenția Reuters.

Una dintre cele mai captivante narațiuni din cadrul evenimentului de la Nagoya aparține sud-coreeanului Lee Jun-suk.

La vârsta de 27 de ani, acesta a reușit să câștige medalia de aur la proba de simplu masculin, învingându-l în finală pe reprezentantul Irakului, Jalil Mezher Alelayawi, cu scorul de 2-0.

Traseul său spre teqball a fost indirect, trecând prin fotbal și prin jokgu, o disciplină sportivă sud-coreeană în care mingea se manevrează exclusiv cu piciorul. Lee a evoluat în K4 League, al patrulea eșalon al sistemului de ligi din Coreea de Sud, înainte de a descoperi noul sport.

Decizia de a se dedica integral a fost luată după ce a fost selectat în echipa națională; el și-a prezentat demisia la locul de muncă pentru a se antrena cu normă întreagă.

Procesul de pregătire a fost marcat de dificultăți logistice. Deoarece Federația Coreeană de Teqball nu este membră cu drepturi depline a Comitetului Sportiv și Olimpic Coreean, Lee nu a beneficiat de facilitățile de la Centrul Național de Antrenament Jincheon.

Soluția a fost închirierea unui teren de jokgu în localitatea Icheon, iar pentru antrenamentele avansate, s-a deplasat chiar în Ungaria. Susținerea morală a venit în primul rând de la mama sa.

De fiecare dată când exprimam dorința de a face ceva, mama mă încuraja spunându-mi: «Fă-o.

Dar trebuie să dai tot ce ai mai bun. Eu cred în tine», a relatat Lee.

Ea a investit personal în echipamentul fiului său, achiziționând o masă de teqball pentru care a plătit peste 2 milioane de woni, echivalentul a aproximativ 1.400 de dolari.

Câștigarea aurului la Jocurile Asiatice nu a rezolvat însă toate provocările structurale ale sportului. Lee subliniază faptul că mulți competitori se antrenează în condiții precare și că lipsesc echipele finanțate corporatist. Mulți jucători suspendă cariera profesională și acceptă o provocare riscantă. Sper să apară echipe susținute de companii, iar sportivii să poată evolua într-un mediu stabil.