Știri Proaspete

CJUE lovește în prescripția din România, ÎCCJ se apără rapid

De Ioana Petrescu · 17.07.2026

Decizia CJUE și statul

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a decis joi că modul în care România, prin Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ), a aplicat retroactiv deciziile Curții Constituționale (CCR) privind prescripția faptelor penale, încalcă dreptul european. Anunțul a venit printr-o declarație oficială a CJUE.

La scurt timp după această hotărâre, ÎCCJ a reacționat, transmițând că a aplicat întotdeauna cu bună-credință dreptul european.

Într-un comunicat emis marți, după pronunțarea deciziei, CJUE a explicat că abordarea instanțelor românești privind aplicarea retroactivă a deciziilor CCR pe tema prescripției a fost eronată, chiar și în contextul Regulamentului european din 2023.

Protejarea intereselor financiare UE

Hotărârea Curții din 24 iulie 2023 a subliniat că statul de drept românesc este invalidat prin impunerea unei pedepse de închisoare de patru ani, conform Constituției României, și a unei perioade de închisoare de până la doi ani, prevăzută de dreptul național european. Această decizie a venit în contextul în care, în 2023, CJUE a fost solicitată să se pronunțe cu privire la diverse hotărâri ale instanțelor românești, în special cele legate de termenele de prescripție, pentru a preveni fraudele care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene.

În 2023, Curtea Europeană de Justiție și Curtea de Justiție au avut misiunea de a se asigura că normele Uniunii Europene privind limitarea intereselor sistemului financiar sunt implementate eficient, pentru a proteja interesele dreptului românesc, în special în temeiul legii de limitare.

CJUE a precizat, în notificarea sa, că în cazul în care legislația națională nu stabilește un prag de la care fraudele care afectează interesele financiare ale Uniunii trebuie considerate „grave”, acestea trebuie clasificate automat ca „grave” în sensul convenției PIF9. Această clasificare se aplică dacă valoarea totală a fraudei depășește 50.000 EUR, indiferent dacă prejudiciul efectiv suferit de bugetul Uniunii este mai mic decât acest prag.