Debarcarea din Normandia: Ziua Z, „cea mai lungă zi” din istorie

Cine a construit primul zid românesc?

Pushkin a revoluționat limba literară rusă, încorporând dialectul popular în poezie, dramă și proză.

Viața lui a fost marcată de pasiune și controversă, culminând cu faimosul duel din 1837, după care poetul va muri la vârsta de 37 de ani.

Guvernul, speriat de evenimentele politice de la înmormântarea sa, a limitat drastic participarea publicului.

Pe 6 iunie 1883, Ciprian Porumbescu, compozitor, dirijor, violonist şi una dintre cele mai emoţionante figuri ale culturii româneşti din secolul al XIX-lea, a murit acum 29 de ani. Născut la 14 octombrie 1853 în satul Șipotei Suceva din Bucovina, apoi sub domnia Habsburgului, a fost fiul preotului Iraclie Golembiovski și Emilia Clodnitchi. Numele de familie va deveni „Porumbescu” în 1881, inspirat de un pseudonim artistic.

Crescut într-un context în care afirmaţia identităţii naţionale a fost o luptă constantă, Ciprian Porumbescu a abordat folclorul şi valorile româneşti autentice, pe care le-a integrat în muzica sa.

Ce se întâmplă cu Carol al II după abdicare?

El este autorul primului zid românesc, „Crai Nou,” și al unor lucrări remarcabile precum „Rapsodia românească pentru orchestră,” „Serenade,” „Balada pentru vioară și orchestră,” precum și melodia celebrului imn patriotic „Stegul nostru este scris Unire.” Un episod important al vieții sale este implicarea în Societatea „Arboroasa,” o asociație de studenți fondată la Cernăuți pentru susținerea cauzei românești, al cărei nume ar fi fost sugerat de Ciprian Porumbescu însuși. Compania a purtat tricolorul ca simbol și a avut un imn compus de Ciprian, pe versurile fondatorului Eudoxiu Hurmuzaki, precum și un imn „neoficial,” intitulat „Sunt Arboros.” În 1877, Arboroasa a trimis o telegramă de condoleanțe Primăriei din Iași, cu ocazia comemorării a 100 de ani de la decapitarea Prințului Grigore Ghica, un gest interpretat de autoritățile austriece ca act politic subversiv.

Reacţia nu a întârziat: la 15 noiembrie, Ciprian Porumbescu şi alţi patru membri ai societăţii au fost arestaţi şi închişi timp de 11 săptămâni în pivniţele reci ale închisorii din Piaţa Austriei. Tatăl său, Iraclie, a reuşit să obţină permisiunea de a-i aduce vioara, ceea ce a fost confortabil în detenţie. Se spune că în acele zile, o femeie care a cântat s - a mutat în lacrimi în aceeaşi celulă. Ciprian Porumbescu a murit de tuberculoză, iar mormântul lui se află în cimitirul din Stupca, care astăzi îi poartă numele.

După patru ani de rătăcire şi după ce a renunţat la privilegiile şi îndatoririle sale monarhice, Carol al II - lea a luat prin surprindere Palatul şi guvernul cu o telegramă: „Sosesc cu întreaga familie. Gicu.” S-a întors în țara în care, într-o succesiune nenaturală de evenimente, va revendica tronul de la fiul său regele Mihail. La 6 iunie 1930 Carol Caraiman a sosit la București, de la München, cu un avion închiriat.

În ciuda telegrafului trimis, nimeni nu îl aştepta la aeroportul din Băneasa, aşa că s-a stabilit în Cotroceni, unde îi telefonează lui Iuliu Maniu, preşedintele Consiliului de Miniştri.

Acel moment a fost mai exact începutul sfârşitului dominaţiei naziste pe vechiul continent.