Inflația persistentă în SUA: cinci ani de scumpiri și avertismente dure

Inflația nu se oprește?!

SUA se confruntă cu o realitate economică dureroasă: cinci ani de creștere continuă a prețurilor. În acest context, Rezerva Federală emite avertismente tot mai ferme privind consecințele acestei tendințe.

Conform datelor recente difuzate de CNBC, cetățenii din Statele Unite trăiesc una dintre cele mai îndelungate perioade de inflație persistentă din ultimele decenii.

Această stagnare a prețurilor la niveluri ridicate generează o îngrijorare profundă în rândul guvernorilor Fed, care monitorizează cu atenție impactul asupra stabilității sistemului financiar și a puterii de cumpărare a populației.

O amenințare structurală?

Situația actuală nu este doar o simplă fluctuație temporară, ci o amenințare structurală care riscă să erodeze eficacitatea instrumentelor de politică monetară. Cu alegerile parlamentare programate pentru luna noiembrie, tema costului vieții a devenit un subiect central de dezbatere publică, influențând direct agenda electorală.

Indicatorii statistici publicați în ziua de miercuri confirmă această tendință alarmantă: indicele prețurilor de consum (CPI) a înregistrat o creștere de 3,7% în luna septembrie, dacă ne raportăm la aceeași perioadă din anul precedent.

Analiza detaliată a seriei de date relevă că inflația anuală a rămas constant situată deasupra pragului de 2% timp de aproximativ 65 de luni. Aceasta înseamnă că am asistat la o perioadă neîntreruptă de mai mult de cinci ani, o durată record pentru secolul XXI.

Ce record de inflație avem în secolul XXI?

Pentru a contextualiza amploarea fenomenului, o analiză realizată de echipa CNBC, bazată pe arhivele Biroului de Statistică a Muncii, arată că astfel de episoade lungi de scumpiri au fost observate doar de două ori în istoria economică recentă a SUA, începând cu finalul anilor 1940.

Începând cu anul 2021, media ratei anuale a inflației s-a stabilizat la aproximativ 4,5%, o intensitate fără precedent într-o perioadă comparabilă, ultima oară când astfel de valori au fost atinse fiind în urma episodului inflaționist din anii 1980.

Președinta Rezervei Federale din Cleveland, Beth Hammack, a subliniat într-un mesaj publicat pe platformele de socializare o schimbare subtilă, dar periculoasă, în psihologia colectivă. Ea a avertizat că americanii încep să perceapă inflația ridicată ca pe o componentă obișnuită a existenței, un „fapt al vieții” cu care trebuie să se acomodeze.

Cum ne afectează psihologia inflației?

Această percepție este corroborată de datele privind anticipațiile de piață. Sondajele derulate de Rezerva Federală din New York indică faptul că consumatorii prevăd o inflație de 3,9% pentru următoarele 12 luni. Această estimare a crescut cu 0,3 puncte procentuale în septembrie, atingând cel mai ridicat nivel din ultimii peste trei ani.

Experții economici susțin că atunci când firmele și indivizii se obișnuiesc cu ideea unor scumpiri permanente, aceștia își ajustează comportamentul economic în avans. Companiile tind să majoreze prețurile preventiv, iar salariații solicită creșteri de salariu mai mari pentru a se proteja de deprecierea viitoare a monedei.

Cum se formează un ciclu vicios?

Acest ciclu vicios transformă anticipațiile într-o profeție autoîmplinitoare, complicând misiunea Fed de a readuce stabilitatea prețurilor.

Gary Richardson, economist și fost istoric al Rezervei Federale, a insistat asupra importanței menținerii unor așteptări inflaționiste stabilite („ancorate”), considerând că aceasta este condiția esențială ca politica monetară să rămână predictibilă și eficientă.

Pentru a contracara aceste tendințe, banca centrală recurge la creșterea ratelor dobânzilor, o măsură care scumpește creditarea și frenează cererea internă. După majorarea dobânzii de referință din septembrie, piețele financiare anticipează noi creșteri ale ratei în decembrie și continuu în cursul anului 2027.

De ce cresc ratele dobânzilor?

Hammack a punctat faptul că fiecare lună petrecută cu inflație la niveluri ridicate consolidează mentalitatea inflaționistă, chiar dacă perspectivele pe termen lung par încă echilibrate.

Neel Kashkari, conducătorul Fed din Minneapolis, a oferit un exemplu concret, relăcând o conversație cu un lider sindical care i-a transmis că, pentru membrii sindicatului, inflația este o problemă mai gravă decât o recesiune.

Această perspectivă l-a determinat pe oficial să reevalueze prioritățile între stabilizarea prețurilor și menținerea ocupării forței de muncă.

Inflația e un cancer economic!

Diane Swonk, economist-șef la KPMG, a folosit o analogie puternică pentru a descrie situația: inflația este asemănătoare cu un cancer care, dacă este lăsat să se răspândească, devine tot mai dificil de tratat. Deși „tratamentul” prin dobânzi mari doare pe termen scurt, este preferabil decât lăsarea bolii să progreseze. Efectele asupra bugetelor familiale devin tot mai acute.

Hammack a descris modul în care, în jurisdicția sa, consumatorii nu mai fac simple substituții de produse, ci sunt forțați să aleagă între necesități vitale, cum ar fi hrana sau plata utilităților.

Diminuarea puterii de cumpărare este accentuată de faptul că, în ultimele luni, ritmul scumpirilor a depășit creșterea veniturilor.