Inteligența artificială fură de la creatori, susține Mihai Mitrică

Cine scrie cărțile?

Iar cititorii, în majoritatea cazurilor, habar nu au. Fenomenul, nou apărut, ridică și o serie de întrebări: cui aparține o carte scrisă cu ajutorul AI?

Cine Două perspective diferite, care se întâlnesc în câteva puncte clare: transparența față de cititor contează enorm, dreptul de autor e în criză, iar ce se pierde și e cel mai greu de recuperat este tocmai diversitatea vocilor umane.

Zona în care Inteligența Artificială a pătruns cel mai vizibil în producția de carte este ilustrația. Nu textul, unde detecția e mai complicată și suspiciunile mai greu de dovedit, ci imaginile. Platformele editoriale au început să folosească generatoare de imagini pentru coperte, ilustrații interioare sau chiar materiale vizuale promoționale.

Mihai Mitrică, directorul executiv al Asociației Editorilor din România, confirmă că fenomenul există și pe piața locală. Nu e încă generalizat, dar nici izolat.

Iar consecința observată direct, din discuțiile cu editorii, este una care ridică semne de întrebare: copiii din ziua de azi reacționează mai bine la ilustrațiile generate cu AI decât la cele create de mână, de un artist uman. Mitrică vede în asta un risc cultural serios. Dacă publicul se obișnuiește cu estetica algoritmului, se pierde tocmai ceea ce face ilustrația valoroasă: particularitatea, semnătura vizuală a unui om.

„Vom ajunge să uniformizăm, să avem aceeași tipologie redundantă a AI-ului, a ilustrațiilor, dacă vom continua în acest fel”, avertizează el, „pentru că, să nu uităm, creativitatea umană este cel mai de preț bun pe care îl avem la baza dreptului de autor”.

Constantin Vică adaugă o dimensiune pe care o consideră esențială pentru înțelegerea miezului problemei: o carte ilustrată e, prin definiție, o colaborare între voci. Există autorul textului, există ilustratorul, există redactorul – și fiecare aduce ceva distinct în obiectul final.

Când ilustrația vine dintr-un generator automat, comandat de același om care a scris textul, sau de editor, acea întâlnire de viziuni dispare.

Cui aparține o carte scrisă cu ajutorul inteligenței artificiale?

„Se pierde genul acesta de colaborare unică, specifică”, explică Vică, și odată cu ea, „nu mai are loc tot acel proces de ajustare, de convergență”.

Rezultatul, în opinia lui, este o scădere a calității per total a cărții, chiar dacă suprafața arată bine.

Dacă în România discuțiile sunt încă la nivel de avertizare și îngrijorare, în industria editorială internațională, un caz petrecut la final de martie a arătat că problema a ieșit deja din zona teoretică.

„Shy Girl” a apărut pe platforma Amazon în februarie 2025, ca un roman publicat în mod independent de Mia Ballard, fără ajutorul unei edituri.

Povestea este despre o tânără cu probleme financiare, care acceptă o propunere extremă: să trăiască sub controlul unui bărbat bogat, în schimbul libertății financiare.

Acțiunea – care prezintă un joc periculos de putere și dependență, în care identitatea ei începe să se schimbe – a prins pe TikTok și Instagram, s-a răspândit și a adunat mii de recenzii pe Goodreads. Hachette, una dintre cele mari edituri din lume, a cumpărat drepturile și a pus mașinăria în mișcare: campanie de marketing, lansare programată în Marea Britanie pentru toamnă și în SUA pentru 2026.

Un caz recent a arătat că folosirea AI-ului în cărți are consecințe reale.