Keir Starmer, sub presiune: demisia după eșecul electoral?
Este Keir Starmer în pragul demisiei?
Keir Starmer, premierul Marii Britanii, se află într-o situație delicată, confruntându-se cu o criză politică majoră. Nemulțumirile din interiorul Partidului Laburist cresc, iar peste 70 de parlamentari i-au cerut demisia după un eșec electoral semnificativ.
Susținerea din partea unor miniștri-cheie din Cabinet pare să se clatine, iar diviziunile devin tot mai evidente. Diviziuni în Cabinetul Laburist Eșecul laburiștilor în alegerile locale din Anglia, Țara Galilor și Scoția, desfășurate pe 8 mai 2026, a amplificat tensiunile din partid. Deși miniștrii își declară sprijinul public, în spatele ușilor închise, discuțiile sunt tot mai aprinse.
Un exemplu este Shabana Mahmood, ministrul de Interne, care i-ar fi sugerat lui Starmer să ia în considerare demisia. De asemenea, Ed Miliband, ministrul Energiei, a discutat cu premierul despre o posibilă retragere, temându-se de efectele unui conflict deschis pentru succesiune.
Pierderile recente, inclusiv peste 1.460 de consilieri în Anglia și pierderea controlului asupra Senedd-ului din Țara Galilor, pun și mai multă presiune pe umerii lui Starmer. Se preconizează că întâlnirea Cabinetului de marți dimineață ar putea fi crucială pentru viitorul său.
Încercări de a schimba conducerea Catherine West, deputat laburist, a inițiat o mișcare pentru a stabili un calendar pentru retragerea lui Starmer și organizarea unor alegeri interne în septembrie.
Ea a declarat că va comunica conducerii partidului numărul de colegi care o sprijină, dacă va depăși pragul de 81 de parlamentari. Totuși, absența unei reglementări clare în regulamentul laburist face ca această tentativă să pară dezorganizată pentru unii colegi.
Poate Keir Starmer să supraviețuiască crizei politice?
Un deputat nemulțumit a afirmat: „Nu va schimba nimic, nu va încuraja pe nimeni”, iar altul a adăugat: „A renunțat prea ușor și asta nu inspiră încredere”. Posibili succesorii lui Starmer Pe măsură ce poziția lui Starmer devine tot mai precar, atenția se îndreaptă către potențialii săi succesorii.
Wes Streeting, actualul ministru al Sănătății, este considerat un favorit, dar asocierea sa cu Peter Mandelson și apartenența la aripa de dreapta a partidului îi afectează popularitatea în rândul membrilor de stânga.
Angela Rayner, fostul vicepremier, se confruntă cu propriile probleme, fiind investigată de autoritățile fiscale pentru un apartament de 800.000 de lire sterline. Deși populară în rândul bazei laburiste, aceste controverse îi complică drumul către o candidatură. Un alt nume menționat este Andy Burnham, primarul regiunii Greater Manchester, care a părăsit Parlamentul în 2017.
Burnham este apreciat de ambele aripi ale partidului, dar se confruntă cu obstacole logistice, având nevoie de un loc vacant în Parlament pentru a-și recâștiga eligibilitatea. Procesul de alegere a succesorului Pentru ca un înlocuitor să fie ales, un candidat trebuie să obțină sprijinul a 80 de parlamentari laburiști, reprezentând o cincime din grupul parlamentar.
Apoi, acesta trebuie să convingă 5% dintre organizațiile locale ale partidului sau cel puțin trei „afiliați” oficiali, inclusiv două sindicate, înainte de a ajunge în fața membrilor pentru votul final.
Rezultatul acestor alegeri interne va determina următorul lider al Partidului Laburist și, implicit, viitorul prim-ministru al Marii Britanii.