Laboratorium Cluj: Memorie și experiment în arhitectură

Arta reînviată salvează istoria Clujului?

ARHITECTURĂ: EktraArhitectura TEXT: Ioana Man

Fosta farmacie Matia Corvin din Cluj-Napoca a fost readusă la viață printr-o restaurare minuțioasă, transformată într-o cafenea de specialitate care pulsează în inima orașului. Proiectul, realizat cu sensibilitate, valorifică contextul neogotic, creând un dialog rafinat între istorie și modernitate. Noua configurație a spațiului își dezvăluie spiritul locului printr-o scenografie minimalistă, contemporană.

Situată în centrul Clujului, la parterul impunătorului Palat Széki – o construcție neogotică de la sfârșitul secolului al XIX-lea, proiectată de arhitectul Pecz Samu – fosta farmacie reintră în peisajul urban ca o cafenea de specialitate. Echipa EktraArhitectura a coordonat proiectul de restaurare cu o atenție deosebită la păstrarea integrității spațiului și la refacerea elementelor deteriorate.

În timpul procesului de transformare, mobilierul din lemn masiv, cu arcade gotice, fleuroane și vitralii discrete (realizat în aceeași perioadă în atelierul celebrului ebenist clujean B.

Bak Lajos) a fost păstrat în forma sa originală și restaurat complet.

Un alt pas important a fost recondiționarea picturilor, nu doar ca element decorativ, ci ca un act de recuperare culturală. Noua funcțiune, integrată armonios în structura spațială existentă, beneficiază de un design interior semnat de Fain Design, care creează un traseu vizual eteric.

Contextul neogotic se împletește poetic cu accentele morfologice contemporane: metal periat, volume fluide și elemente minimaliste. Cele două baruri, piese centrale ale încăperii principale, sunt concepute ca sculpturi din inox curbat, reflectând lumina și creând diverse atmosfere.

Inserțiile metalice, corpurile de iluminat și mobilierul modular aduc un contrast discret interiorului, fără a concura cu sobrietatea neogoticului. Elementele vechi – uși cu frontoane gotice, sertare inscripționate cu numele plantelor medicinale, vitralii și coloane interioare – restaurate cu măiestrie, sunt mărturii vii ale fostei funcțiuni și mențin atmosfera istorică a cafenelei.

Zonele de șezut, încorporate subtil la nivelul vitrajelor în ogivă, sunt intervenții minimaliste realizate din elemente metalice în tonuri de roșu, adăugând accente cromatice fine, fără a crea contraste puternice cu lemnul restaurat.

Istorie sau modernitate, ce alegem?

Prin stratul de pictură reconstituită, pereții arcuiți dezvăluie culorile inițiale ale bolților nervurate. Drapajele și suprafețele metalizate amplifică ambianța sensibilă a intervenției, lăsând contextul să respire, iar corpurile de iluminat în nuanța roșu-opalin articulează o scenografie vie cu pictura murală și vitraliile prezente.

Identitatea vizuală, creată de The Tailor, accentuează componenta experimentală a cafenelei și subliniază ideea de laborator, evitând pastiche-urile istorice.

La intersecția dintre istoric și contemporan, Laboratorium este un model de intervenție care se remarcă prin valorificarea conștientă a patrimoniului. Designul discret aduce un nou suflu atemporal, adaptat vieții moderne.

Prin viziunea antreprenorială ghidată de sensibilitate culturală, proiectul oferă o lectură a spațiilor istorice valoroase, perpetuând memoria locului printr-o contemplare activă, repunându-le într-un circuit viu, dincolo de statutul de spațiu muzeal static.

Noua configurație invită la coeziune socială, oferind o experiență unică: cafea de origine și selecții curatoriate de produse într-un loc puternic marcat de istorie.

La Laboratorium, designul obiectelor transcende estetica, devenind o cronică a efortului fizic. Execuția meticuloasă a pieselor centrale – cele două baruri organice – poartă amprenta echipei Borodi Design, care a ales manufactura în fața proceselor hiper-industrializate.

Modelarea manuală a curbelor barurilor nu a fost doar o decizie artistică, ci și o alternativă la utilizarea unei prese de zeci de tone și a unei matrițe personalizate, care ar fi depășit bugetul întregului proiect.

Cu ajutorul unei matrițe din lemn (realizată din resturi provenite din alte proiecte), metalul a fost „îmblânzit” prin tensiune, nu prin deformare permanentă: tabla este doar restricționată pozițional prin sudură, păstrându-și dorința latentă de a reveni la forma inițială.

Rezultatul este un manifest de artă aplicată, unde mâinile care au modelat metalul devin parte din identitatea obiectelor.