Moțiunea de cenzură: PSD și AUR, o alianță surprinzătoare
Cum a influențat „Patrulaterul Roșu” politica românească între 1992-1996?
În cei peste 35 de ani de când PSD domină scena politică românească, partidul a avut o constantă ideologică: opoziția față de extremismul de dreapta. Însă, recent, tripleta Ciolacu-Grindeanu-Vasilescu a depășit această limită.
De-a lungul timpului, PSD a avut un adversar natural în dreapta radicală, indiferent de denumirea sub care a evoluat. Din 1990 încoace, social-democrații au colaborat cu diverse formațiuni: de la stânga agricolă la dreapta liberală, de la conservatori la minorități.
Chiar și cu USR au format o echipă la Palatul Victoria, deși, dacă ar fi să îi strângi într-o cabină telefonică, ai avea parte de discuții surprinzătoare.
Totuși, în niciun guvern PSD nu a existat un ministru dintr-un partid de dreapta radicală, conform principiilor stabilite de Ion Iliescu. Muncitorii nu se aliază cu bătăușii, cum ar spune clișeele din filmele lui Sergiu Nicolaescu. Această regulă a fost respectată chiar și în perioadele de compromis.
Între 1992 și 1996, țara a fost condusă de „Patrulaterul Roșu”: PSDR, PRM, PUNR și PSM, dar PRM nu a avut decât secretari de stat, fără miniștri. Ion Iliescu, pe atunci președinte, a tras linia cu creta. Astăzi, PSD a decis să colaboreze cu AUR, o mișcare pe care, în trecut, și-a construit destinul politic în jurul amenințărilor sale. Această alianță este constituțională și legitimă, reflectând votul românilor, care trebuie respectat.
Ciolacu și Simion, alianță șocantă sau strategie?
PSD a declarat că AUR este un partid extremist. Pentru unii, AUR reprezintă dreapta radicală, iar pentru alții, extremismul. Discuția este complexă.
Totuși, ceea ce pentru PSD-ul lui Ion Iliescu, Adrian Năstase sau Mircea Geoană ar fi fost o linie de netrecut, pentru actualii lideri Ciolacu-Grindeanu-Neacșu-Vasilescu nu este decât o chestiune de oportunitate sau oportunism.
Oportunitatea de a atrage voturi pentru candidatul AUR, în speranța unei finale prezidențiale Ciolacu-Simion, cum s-a întâmplat în 2024, și oportunismul de a-l înlătura pe Bolojan. În birourile de la Kiseleff, duhul politic al lui Ion Iliescu pare să bântuie noaptea, discutând singur. Este cuprins de panică: partidul pe care l-a construit defilează alături de cei a căror ideologie a detestat mereu.
„Patrulaterul Roșu” s-a destrămat după ce Ion Iliescu a recunoscut public că Vadim Tudor era, în opinia sa, Jirinovski al României.
Astăzi, nu liderul, ci un nume nou și fără susținere în partid, Victoria Stoiciu, exprimă această opinie. Lumea s-a întors pe dos, iar fantomele ies din oglinzi.