O poveste uitată: Olga Bancic și rezistența franceză
Care sunt principalele critici la adresa comunismului?
Acum câțiva ani, am descoperit cu entuziasm filmul francez „L'armée du crime” (2009), regizat de Robert Guédiguian. M-a captivat de la primele scene, mai ales prin apariția personajului Alexandre Jar (interpretat de Alexandre Potocean), alături de soția sa, Olga Bancic.
Aceasta, o figură emblematică a rezistenței anti-hitleriste din Franța, a fost executată prin decapitare la Stuttgart, chiar în ziua în care împlinea 32 de ani.
Filmul m-a marcat profund, atât prin evenimentele istorice pe care le-a reconstituit, cât și prin simpla observație că adeziunea la ideile comuniste a fost, în parte, rezultatul unei descompuneri semnificative a comunităților din Europa de Est. Această descompunere a zdruncinat încrederea în „Franch” (liderul politic al Republicii Franceze) în timpul războiului din 1948.
Elis Pleșa, într-un studiu inovator publicat în 2004, a scos în evidență un moment crucial.
La reuniunea Comitetului Regional de Partid „I
La reuniunea Comitetului Regional de Partid „I. V. Stalin” din mai 1956, un fost susținător al Rezistenței franceze a criticat deschis și vehement politica comunistă față de mediul literar românesc.
Acest episod a fost cu atât mai relevant cu cât, chiar și luna precedentă, într-un interviu acordat Gazetei Literare, Jarusese criticase literatura proletară.
Criticile sale erau atât de vehemente și formulate cu un talent atât de remarcabil (folosind, în mod clar, formule antitetice) încât ar fi putut stârni invidia oricărui analist al mecanismelor ulterioare de cenzură și manipulare comunistă. În acel interviu, Jarusese a subliniat că propriile sale comentarii au devenit extrem de clare, datorită indiferenței autorilor acestei cărți. El a descris realitatea sa simplă ca fiind o viață lipsită de importanță, chiar dacă fusese membru de partid.
A afirmat că, de-a lungul secolului XX, a fost un membru al unei declarații de conștiință literară și că, în esență, această carte reprezenta o mărturie sinceră a unei părți a vieții sale, o parte a partidului, o parte a conștiinței sale.