Peste 40% din venituri pe locuințe: unde locuiesc românii și europenii

De ce plătim atât mult pentru locuire?

Prețurile imobile în UE au crescut cu 69% între 2015 și Q2 2026, conform Eurostat. În mai multe state, costurile au dublat, iar împreună cu chiriile și facturile de energie, au creat o presiune financiară uriașă pentru milioane de cetățeni.

Autoritățile europene recunosc că continentul e în criză adâncă, declanșată tocmai de creșterea prețurilor imobile și a cheltuielilor de locuire. Situația lovește cel mai tare acei locuitori care cheltuiesc peste 40% din venitul disponibil pe locuință — pragul care definește supraîncărcarea. La nivel mediu UE, rata s-a stabilizat la 7,7% în 2025, dar diferențele între țări sunt mari.

Experții arată că principalii factori sunt defilația dintre creșterea bruscă a prețurilor și a chiriilor, pe o parte, și creșterea modestă a veniturilor, pe altă parte — o disproporție care lovește cu precizie cuantilele inferioare ale distribuției veniturilor. Dr.

Ce împinge costurile la cer?

Hannah Widmer, cercetătoare la ETH Zürich, a explicat pentru Euronews Business că acest dezechilibru macroeconomic e la baza problemei.

Ca să înțelegi unde e povara cea mai grea, trebuie să privești structura cheltuielilor: chiria sau rambursarea ipotecii, facturile de utilități (apă, electricitate, gaz, încălzire) și cheltuielile recurente (asigurare, întreținere, impozite).

Unde e povara cea mai grea?

Venitul disponibil e suma rămasă după impozite și contribuții sociale, inclusiv beneficii de stat ca pensiile.

Grecia e țara europeană cu cea mai mare rată de supraîncărcare: în 2025, 26,4% dintre rezidenții greci cheltuiau peste 40% din venit pe locuire — de trei ori mai mult decât media UE. În clasament, Danemarca e pe locul 2 cu 14,7%, urmată de Germania (11,2%) și Suedia (10,8%), toate peste media. Alte state ca Estonia (8,8%), Cehia (8,2%) și Luxemburg (8,1%) sunt deasaltă media. Dincolo de UE, Elveția are 15,3%, Norvegia 13,5%.

Printre țările candidate, Turcia e la 10%, Muntenegru 8,7%, Serbia 7,9%.

De ce nu se compară direct țările?

Rikke Skovgaard Nielsen, cercetătoare senioră la Universitatea din Aalborg, punctează că contextele economice și sistemele de asistență socială diferă radical între Grecia, Elveția și Danemarca, deci explicațiile și consecințele nu sunt identice. Diferența se vede în puterea de cumpărare rămasă după plata chiriilor, care variază enorm în funcție de costul vieții în fiecare țară. La polul opus, Cipru are cea mai mică rată: doar 2,4% dintre locuitori sunt afectați. Croația (3,2%), Slovenia (3,5%) și Slovacia (3,5%) completează grupul cu cele mai mici ponderi.

Marietta Haffner, de la Universitatea Tehnică din Delft, subliniază că creșterea accelerată a costurilor locuinței — impulsionată de prețuri imobile, chirii, facturi de energie, rate de dobândă și inflație — duce inevitabil la mai mulți oameni care cheltuiesc peste 40% din venit.

Ea prezice că escaladarea prețurilor la energie va rămâne motorul principal al presiunii pe costurile locuinței în anul următor.

Ce ne așteaptă în anul următor?

Printre marile economii, Spania (7,2%), Franța (6,4%) și Italia (5%) sunt sub media UE, în timp ce Germania, cu 11,2%, e pe locul 5 în ierarhia generală.

Widmer adăugă că interacțiunea dintre structurile de locuire (chiriașii pe piața privată sunt cei mai loțiti), sistemele de asistență socială și contextul economic larg explică de ce anumite țări au ponderi mai mari. Totuși, ea avertizează că comparația directă e complexă: o rată de 40% în Elveția nu înseamnă același lucru ca în Grecia, având în vedere diferențele de putere de cumpărare și calitatea locuințelor.

În termeni absoluți, peste 34 de milioane de cetățeni UE sunt afectați.

Câți sunt afectați concret?

Germania are cel mai mare număr de persoane loțite: 9,4 milioane, urmată de Turcia (8,6 milioane), Franța (4,4 milioane), Spania (3,5 milioane) și Italia (2,9 milioane).

Grecia, în ciuda populației reduse, e pe locul 6 cu 2,7 milioane.

Unde e impactul cel mai acut?

Impactul e cel mai acut pentru grupurile cu venituri reduse.

În UE, rata de supraîncărcare urcă la 29,1% în rândul celor expuși riscului de sărăcie — prag definit la 60% din venitul disponibil echivalent median național.

În 2025, venitul disponibil echivalent mediu al UE a fost de 22.939 EUR anual, adică 1.912 EUR lunar.