Produsele alimentare românești au potențial pe piețele internaționale

O dinamică similară se observă în sectorul cătinei!

Miza centrală nu este doar producția de alimente care respectă anumite standarde de calitate, ci asigurarea că aceste produse devin cunoscute atât la nivel local, cât și în export. Pentru a atinge acest obiectiv, industria are nevoie de investiții sustenabile în procesare, în construcția de branduri și în colaborări strategice cu rețeaua de retail.

Spre exemplu, deși România este un producător major la scară europeană, o proporție mare din producția internă pleacă în străinătate sub formă de materie primă, fără ca brandurile românești să fie vizibile peste granițe.

Ionuț George Ocneanu, fondatorul Evicom Honey, explică această dinamică: „Mierea din România pleacă în 95% în butoaie, pun alții brandul pe produsul nostru, nu este un lucru deloc bun, dar a fost mai ușor de făcut acest lucru decât să crești un brand, unde ai nevoie de educație, de timp, trebuie să te diferențiezi cu ceva”. Construirea unei identități de marcă pe o piață externă este o sarcină dificilă, deoarece spațiul pe rafturile magazinelor este deja ocupat de branduri cunoscute global. Producătorul trebuie să alocă resurse financiare și timp pentru a-și câștiga o poziție.

Compania lui a reușit să ajungă pe piețele nordice și în Marea Britanie, inclusiv prin deschiderea unei filiale și a depozitelor proprii, după ce a analizat cu atenție cerințele clienților locali.

O dinamică similară se observă în sectorul cătinei. Produsele Cooperativei Bio Cătina sunt prezențe în țări precum Japonia, Coreea de Sud și Singapore, unde sunt folosite inclusiv ca ingrediente pentru industria cosmetică. Totuși, cooperativa comercializează mai multă materie primă decât produs finit, deși procesarea ar permite o valorificare mai mare. Pe piața internă, accesul la rafturile magazinelor este extrem de dificil. Mădălina Giurescu, fondatoarea Cooperativei Bio Cătina, subliniază: Consumatorul român nu este dispus să plătească preț pentru a cumpăra cătina de la raft.

Și nici marii retaileri nu sunt dispuși să pună produsul pe raft cu ușurință. Ea explică că în sudul României cătina este o cutumă cunoscută, se culege din pădure și se vânează încă pe marginea drumului, ceea ce face ca prețurile să fie mici.

Această situație a forțat cooperativa să se orienteze spre export, unde produsul este valorificat mai bine.

În străinătate, produsele românești sunt foarte apreciate, dar pentru a extinde prezența lor, sunt necesare investiții continue în promovare și în infrastructura de distribuție. În România, accesul la rafturile marilor magazine rămâne o provocare majoră pentru producătorii mici.

Și nici marii retaileri nu sunt dispuși!

Iasmina Blidar, director executiv al UNCST–BOVICOOP, detaliază că organizația a reușit să listeze 57 de produse lactate în rețeaua de retail, dar multe dintre ele sunt plasate în locuri cu vizibilitate redusă.

„Nu cred că acolo ar trebui să se află produsul local românesc, care provine de la fermieri români”, afirma ea.

Procedurile de listare și cerințele de certificare impuse de retaileri pot fi o povară financiară grea pentru cooperativele mici. Totuși, certificarea poate fi un element diferențiator puternic, confirmând originea și specificul produsului și ajutând la o poziționare mai bună pe piață.

Ana Maria Mircea, președinta Asociației pentru Promovarea Babicului de Buzău și fondatoarea Dacia Romanian Taste, a detaliat efortul susținut pentru a obține recunoașterea europeană a acestui produs. După trei ani și jumătate de demersuri administrative și tehnice, certificarea a devenit un pas crucial pentru recunoașterea calității și pentru promovarea babicului la evenimente internaționale.

Aveam un produs foarte bun, aveam ingrediente curate.

Dar nu eram recunoscuți și nici plătiți pentru calitatea pe care o aveam, subliniază ea. Ea precizează că investițiile în certificare trebuie să meargă mână în mână cu campanii de educație a consumatorilor și cu bugete dedicate marketingului. În opinia sa, un produs cu indicație geografică protejată poate obține un preț la raft cu până la 50% mai mare decât celelalte alternative.

Accesul la raft depinde direct de capacitatea producătorilor de a respecta cerințele stricte ale retailerilor și de a asigura livrări constante în volumele solicitate. În cazul sectorului piscicol, Petre Drăgoi, cofondator al Pescăriei La Drăgoi, explică că standardele de sortare, ambalare și logistică impuse de supermarketuri creează costuri ridicate. Pentru a depăși această barieră, compania pregătește construirea unei fabrici de produse procesate, care va permite diversificarea ofertei și o valorificare mai mare a peștelui din Marea Neagră.

Accesul la raft depinde direct de capacitatea!

Asocierea producătorilor ar putea fi o soluție pentru reducerea costurilor de promovare și distribuție, prin împărțirea resurselor.

România deține produse cu valoare recunoscută și exemplificare de producători care au reușit să ajungă pe piețe externe.

Provocarea principală este ca această calitate să fie recunoscută și transformată în beneficiu economic prin branduri proprii, printr-o prezență optimizată în magazine și printr-o distribuție eficientă.

Fără investiții în procesare și promovare, produsele românești vor rămâne vizibile doar pe nișe de export, fără a ajunge pe mesele unui public larg de români și străini.

Iasmina Blidar, director executiv al UNCST – BOVICOOP, a subliniat mai multe puncte cheie în discuția de la conferință: ► Existenta unui brand puternic sau a unui produs de calitate nu garantează automat succesul comercial pe piață. ► În domeniul lactatelor, este necesară o colaborare mai strânsă între fermieri, procesatori și retaileri. ► Nu este durabil un model în care fermierul, furnizorul materiei prime, se află în poziția cea mai vulnerabilă, procesatorul suferă sub presiunea costurilor, iar retailerul caută permanent cel mai mic preț. ► Trebuie găsată o formulă care să permită celor trei actori ai lanțului agroalimentar să lucreze împreună. ► Este esențial să se investească în educație, inclusiv educație economică. ► Multe branduri stagnează tocmai din cauza lipsei unor cunoștințe economice solide. ► La nivel de fermă este necesar un management integrat, care să urmărească întregul lanț, de la producția materiei prime până la produsul finit. ► În

contextul negocierilor pentru viitorul exercițiu financiar european, este responsabilitatea noastră să propunem măsuri care să răspundă nevoilor tuturor actorilor din lanț. ► Măsurile de sprijin trebuie să ia în considerare dinamicile întregului lanț agroalimentar.

Marius Chiorean, director general al De Colțești, a adăugat propria perspectivă asupra provocărilor din piață: ► A avea un produs bun care se vinde nu echivalează neapărat cu existența unui brand puternic. ► Produsul trebuie să ajungă la raft, să aibă un ambalaj atractiv și, odată acolo, să demonstreze că poate genera volume și creștere. ► Dacă nu reușești să generezi vânzări suficiente, vei fi înlocuit rapid la raft. ► Aceeași situație apare dacă nu poți asigura livrări constante, o provocare majoră pentru afacerile mici și producătorii artizanali. ► Nu e suficient să ai un produs apreciat; trebuie să ai capacitatea de a susține cererea și de a crește odată cu ea. ► Ne considerăm o companie în tranziție, într-o etapă intermediară unde lucrurile sunt cele mai dificile: nu ești suficient de mare ca să ai forța unui jucător major, dar nici atât de mic încât să funcționezi fără sisteme

și proceduri. ► În această fază, atenția la cifre, costuri și performanța fiecărui produs este critică. ► Provocarea majoră este crearea de valoare și asigurarea resurselor necesare pentru a susține creșterea afacerii.