Reacția șocantă a conducerii Universității din Iași în cazul Alexandru Toader

De ce așteptă școala 11 luni ca să suspende prădătorul sexual?

Cazul Alexander Toader: Am fost tristă de reacția rectorului Universității Iași și a decanului facultății de drept față de victime.

Cum este posibil să fiți Universitatea Alexander Ioan Cuza, prima instituție de învățământ superior fondată în România, fără să aveți un mesaj pentru studenții abuzați și să nu vă exprimați regrete în primul mesaj public după ce procurorii au anunțat că investighează abuzul sexual în serie comis de un profesor de la facultatea dumneavoastră? - Ce au spus rectorul Liviu-George Maha și decanul Horia Tits.

Universitatea Alexandru Ioan Cuza a anunțat luni că Consiliul Facultății de Drept s-a întâlnit în ședință extraordinară astăzi, 26 octombrie 2026, cu participarea rectorului UAIC, prof.

Liviu-George este cel mai bun. Instituția a făcut primii pași în cazul anchetei procurorii asupra profesorului Alexandru Toader.

Pentru a recomanda pe cineva să nu fie un prădător sexual școala a făcut acum ceea ce ar fi putut face acum 11 luni.

La 24 noiembrie 2025, Consiliul Facultății de Drept din Iași a adoptat în unanimitate o recomandare adresată lectorului Alexandru Toader de auto-suspendere de la funcție. Recomandarea de a opri colectarea de afirmații despre prădători sexuali este un concept nou în educația globală. Nimeni nu a mai încercat-o înainte.

Și nu a încercat pentru că nu funcționează. Prădătorii sexuali nu pleacă de unde vin victimele lor. Acum un an, facultatea știa că erau plângeri de studenți.

Nu un caz, mai mult. Dar școala s-a întors. Reporter de Iași a continuat să scrie.

A suspendat în sfârșit profesorul Alexander Toader!

Școala a întors capul. Procurorii l-au sunat, l-au ținut pe profesor și Universitatea din Alexander John Cuza nu a putut să-și întoarcă capul.

Și-a deschis ochii și a suspendat profesorul Alexander Toader. Dar în schimb, universitatea și-a acoperit inima. Oameni care ar putea fi afectați Într-o lungă declarație de luni de la Universitatea Iași, prima de la apariția cazului, școala nu spune nimic despre victime.

Mesajul este lung de 757 de cuvinte, și niciuna nu vorbește bine de fetele care au avut curajul să vorbească. Cuvântul student nu există. Universitatea din Iasi face un rezumat ca politia din Baku.

Ai sentimentul că nu e școala în cauză care vorbește, ci o agenție de știri care raportează un caz atroce, la 3.000 de kilometri distanță. Ca atunci când suferința devine un fapt divers. Și când instituția se referă la victime, ea vorbește încă despre ele ca oamenilor care ar fi putut fi afectați.

Mă îmbolnăvesc doar când scriu aceste propoziții, când transmit ceea ce a comunicat universitatea. Cuvântul student lipsește complet.

Se prezintă doar fraze impersonale, cum ar fi o persoană care ar fi putut fi afectată sau o persoană care a fost afectată.

Nu există nicio expresie de recunoaștere, solidaritate sau recunoștință pentru curajul de a vă ridica și de a vorbi. Un ton personal pe care universitatea îl are numai despre ea: treate-l cu cea mai mare seriozitate. Altfel, ar putea fi.

Nu opțiunea condițională ar fi putut fi problema. Presupunerea nevinovăției este rezervată profesorului, iar presupunerea cruzimii este oferită studenților. Este logic ca universitatea să respecte presupunerea de inocență a profesorului său, Alexander Toader.

Dar asta nu împiedică nicio școală demnă de acest nume să aibă un minim de compasiune pentru elevii săi. De mai bine de un an, fetele publicită un abuz pe care universitatea l-a ascuns prin recomandarea brillantă. Facultatea păstrează victimele invizibile.