Tinerii români studiază peste hotare: ce câștigă și ce pierd în străinătate

Calitatea universităților din România e discutată?

Dezbaterea privind alegerea destinațiilor de studiu pentru generația tânără din România a devenit tot mai frecventă, reflectând o schimbare semnificativă în atitudinile tinerilor și ale familiilor lor. Alexandru Radu, expert în orientare profesională și dezvoltare carieră, observă o tendință ascendentă a dorinței de a urma cursurile universitare din afara granițelor naționale. Această creștere a interesului este atribuită, în mare măsură, ameliorării situației economice a părinților, care pot acum susține financiar această aventură. Radu subliniază că, în mod realist, aspectul monetar rămâne principalul obstacol în calea mobilității academice.

Indiferent de instituția de învățământ superior sau de statul de destinație, cheltuielile impuse sunt considerabile, variind de la sume moderate la valori extrem de ridicate, ceea ce descurajează mulți candidați.

Al doilea factor crucial este accesibilitatea informației.

Atât viitorii studenți, cât și părinții acestora, au la dispoziție resurse digitale și umane mult mai bogate pentru a se documenta despre ofertele academice din țări precum Regatul Unit, Țările de Jos, Italia sau Spania. Impactul experiențelor trăite de cei care au studiat deja în străinătate – fie ele povești de succes remarcabil, fie exemple mai puțin favorabile – joacă un rol determinant în luarea deciziei.

Conform estimărilor consultantului, aproximativ 80% dintre tinerii cu care colaborează exprimă dorința fermă de a pleca din România pentru educație, deși nu toți reușesc efectiv să materializeze această intenție.

Există, totuși, o discrepanță notabilă între aspirațiile romantice ale studenților și realitățile pieței academice internaționale. Idealul tipic al unui student român vizează o instituție situată într-o regiune cu climă caldă, precum sudul Franței, Italia sau Spania, care să ofere o calitate academică ridicată, dar cu un grad de solicitare moderat, garantând totodată inserarea rapidă pe piața muncii.

Cu toate acestea, când oportunitățile concrete sunt analizate, tabloul devine mai nuanțat. Țările de Jos s-au impus ca destinația preferată pentru mulți tineri, datorită ofertei vaste de programe didactificate în limba engleză. Deși Regatul Unit rămâne o opțiune atractivă, efectele Brexit au modificat ecuația financiară, eliminând avantajele tarifare de care se bucurau cetățenii britanici.

În prezent, taxele de școlarizare din Marea Britanie se situează în jurul sumei de 10.000 de euro pe an, plasând țara la nivelul mediu global, unde costurile de înscriere oscilează între 30.000 și 40.000 de euro.

Adăugând la acestea cheltuielile de menaj și trai, pachetul total devine prohibitiv pentru o proporție semnificativă din populația românească. În contrast, Țările de Jos oferă un raport calitate-preț mult mai favorabil, cu taxe de școlarizare accesibile și o gamă largă de programe în limba engleză, susținute de facultăți cu reputație excelentă.

Deși există și studenți care optează pentru Germania, Franța, Italia sau Spania, oferta din aceste țări este adesea fragmentată, oferind doar anumite specializări, spre deosebire de spectrul complet disponibil în Olanda.

Cheltuielile de menaj și trai se adaugă?

Calitatea instituțiilor de învățământ superior din România este, de asemenea, un subiect de discuție. Expertul menționează că universitățile românești se clasează, în ierarhiile internaționale, pe poziții cuprinse între 800 și 1.000, uneori coborând sub pragul de 1.000.

Chiar și marile nume din sistemul educațional național, precum Universitatea Babeș-Bolyai, Universitatea din București sau Facultatea de Medicină, se încadrează în acest interval, ceea ce limitează capacitatea de concurență directă cu marile centre academice europene.

Un alt aspect critic este metodologia de predare. Deși nu este corect a afirma că sistemul românesc este inferior și cel olandez este superior, există diferențe structurale.

Sistemul academic din România, la fel ca în Germania sau în anumite universități din Franța, continuă să se bazeze puternic pe transmiterea pasivă a cunoștințelor, memorare și reproducere.

În schimb, în țările nordice, accentul este pus pe colaborare, lucru în echipe, proiecte autonome și studiu individual.

Această tranziție poate fi șocantă pentru mulți elevi care ajung în străinătate, fiind confruntați brusc cu cerințe de autonomie intelectuală, cum ar fi redactarea unei lucrări în termen de două săptămâni, fără ghidaj constant. Acest exercițiu de Povestea Mariei ilustrează concret provocările și bucuriile acestei călătorii academice. Decizia de a studia în altă țară a fost luată spontan, influențată de sprijinul familiei și de sesiuni de consiliere vocațională. A optat pentru programul de Drept Internațional și European, având ca destinație Haga.

Procesul de adaptare a fost însă complex, marcat de sentimentul acut al distanței față de mediul familiar. Primul an academic s-a desfășurat în plină pandemie de COVID-19, iar restricțiile de circulație au amplificat izolarea sa. În al doilea an, a revenit temporar în România, urmând cursurile la distanță, din cauza limitărilor de călătorie.

Momentul culminant al experienței sale a fost anul al treilea, petrecut în cadrul unui program Erasmus la Roma, unde a descoperit o afecțiune mai mare pentru cultura italiană decât pentru cea olandeză. Pentru a-și completa profilul profesional, a realizat un stagiu la Parlamentul European din Bruxelles în ultimul an de licență.

Decizia de a continua cu un masterat în străinătate, la Utrecht, a fost naturală, dar intrarea pe piața muncii olandeze s-a dovedit mai dificilă decât anticipase.

În ciuda eforturilor intense, inclusiv menținerea rezervărilor de cazare pe tot parcursul verii și aplicarea non-stop pe platforme precum LinkedIn, oportunitățile de angajare au fost limitate, evidențiind realitățile pieței muncii locale pentru absolvenții străini.