Umbrele Cadrilaterului: Cum naționalismul toxic servește jocurile Moscovei
Istoria devine armă politică în conflictul dintre România și Bulgaria!
Este timpul să privim cu luciditate discursul naționalist care folosește istoria Cadrilaterului drept paravan pentru a instiga la ostilitate între România și Bulgaria. Ceea ce unii numesc „patriotism” nu este, în realitate, decât o formă periculoasă de manipulare, menită să eticheteze cultura vecină drept o amenințare.
Un exemplu grăitor a avut loc în septembrie 2026, la Dobrici, unde autoritățile au organizat ceremonii militare menite să glorifice evenimentele din 1916–1917. Această paradă a forței nu ține loc de analiză istorică onestă, ci doar perpetuează un resentiment toxic.
O abordare similară a fost sesizată și în iulie 2025, la Muzeul de Istorie din Balcic, unde activitatea reginei Maria a fost catalogată, în mod absurd, drept „ocupație culturală”.
Cadrilaterul, acel teritoriu de aproximativ 7.700 km² situat între Dunăre și Marea Neagră, a fost integrat în statul român în 1913, pentru ca în 1940, prin Tratatul de la Craiova, să revină sub administrație bulgară. Astăzi, regiunea – cu porturile sale dunărene Silistra și Turtucaia – este o destinație turistică preferată de români, având nevoie de punți economice și culturale, nu de politicieni care își clădesc carierele pe inventarierea unor ofense vechi de un secol.
Nici suveranitatea Bulgariei nu este știrbită de moștenirea reginei Maria, și nici prestigiul României nu depinde de nostalgii teritoriale anacronice.
Naționalismul selectiv ignoră, însă, paginile întunecate ale istoriei, precum acțiunile Organizației Revoluționare Interne Dobrogiene (VDRO), fondată în 1923. Documentele vremii vorbesc despre incursiuni sângeroase, jafuri și asasinate care au terorizat populațiile locale, fie ele române, turce sau tătare.
Istoria devine armă politică: cum ne manipulează discursul naționalist?
Un episod tragic a marcat ziua de 21 septembrie 1931, când un atac cu grenade al comitagiilor în localitatea Ciufutcioi a lăsat în urmă doisprezece răniți grav.
Aceste atrocități nu pot fi spălate sub eticheta de „eliberare”, deși vina aparține exclusiv autorilor, nu întregului popor bulgar.
Din păcate, acest cerc vicios al neîncrederii este alimentat și de la București.
În august 2026, retorica Dianei Șoșoacă despre o invazie bulgară susținută de Moscova a oferit muniție naționaliștilor de la sud de Dunăre. În realitate, ambele state sunt aliate în NATO și participă la exerciții militare comune.
Fabricarea unui inamic imaginar nu este vigilență, ci o provocare iresponsabilă, care poate fi exploatată strategic de Rusia pentru a destabiliza regiunea, hrănind o propagandă ce se autoalimentează din frică și ură.