Avertisment militar pentru România: urmează luni dificile pe Flancul Estic

Cum arată noua ofensivă hibridă a Moscovei?

Amiralul american Mark Montgomery, fost comandant al Comandamentului Pacific al Statelor Unite — cea mai extinsă și critică zonă de competiție strategică cu China —, oferă o perspectivă fără ocolișuri asupra vulnerabilităților României pe Flancul Estic. Astăzi, în calitate de voce grea în materie de securitate cibernetică și strategie militară la Washington, Montgomery avertizează că Moscova se pregătește să amplifice teroarea hibridă împotriva Europei de Est.

El trage un semnal de alarmă și indică măsurile urgente pe care Bucureștiul trebuie să le ia în domenii cheie precum energia, apărarea cibernetică și protecția infrastructurii critice.

În cercurile europene, ipoteza unui atac rusesc direct asupra unui stat membru NATO este tot mai prezentă, iar România este adesea indicată drept o țintă probabilă. Întrebat direct despre acest risc, Montgomery exclude o invazie clasică. În schimb, el anticipă o escaladare a „războiului de nouă generație”, adică cel hibrid. Acesta reunește atacuri cibernetice, campanii agresive de dezinformare, presiuni economice, instrumentalizarea migrației, incursiuni cu drone și lovituri fizice cu explozibili vizând nodurile esențiale de infrastructură.

Kremlinul va concentra aceste presiuni în spațiul baltic, în Balcani și în Carpați, mizând pe dezbinarea NATO și pe slăbirea sprijinului occidental pentru Ucraina.

Un alt pilon central al analizei vizează oportunitățile uriașe pe care România încă le ratează.

De ce își ratează România potențialul strategic?

Montgomery descrie țara drept o „oportunitate care așteaptă a fi valorificată”.

Din optică americană, cel mai puternic as din Mâneca Bucureștiului este un mix de resurse pe care guvernul refuză să le pună cu adevărat în valoare în dialogul cu Washingtonul.

În sectorul energetic, proiectul Neptun Deep rămâne o piesă de rezistență: va livra primele cantități de gaz metan în 2027, cu o producție estimată la circa 8 miliarde de metri cubi pe an.

Această performanță va urca România în poziția de cel mai mare producător de gaze din Uniunea Europeană și o va transforma, în premieră, în exportator net de energie.

La acest tablou se adaugă centrala nucleară de la Cernavodă și planurile pentru reactoarele modulare de la Doicești, bazate pe tehnologia americană NuScale.

Poate deveni IT-ul românesc un scut regional?

În sectorul mineralelor critice, România are deja aprobate de la Bruxelles proiecte strategice de peste un miliard de euro și deține a doua cea mai mare rezervă de cupru din UE. Totuși, toate aceste atuuri rămân pe hârtie din cauza unei fiscalități instabile și necompetitive. Lovirea facilităților fiscale pentru industria IT în 2025 a transmis deja un semnal greșit investitorilor. Bucureștiul trebuie să treacă urgent la fapte dacă vrea să transforme poziția geografică și capitalul uman în parteneriate economice solide.

Pe palierul apărării cibernetice, Montgomery vede sectorul IT din România nu doar ca pe o piață simplă pentru tehnologia militară americană, ci drept un pilon central pentru apărarea colectivă a alianței. Avantajul României stă în oamenii săi: peste un sfert de milion de experți IT, o densitate greu de egalat în Europa.

Încă din 2014, România a fost desemnată națiune-lider în Fondul NATO de Apărare Cibernetică pentru Ucraina, având misiunea de a moderniza și securiza rețelele statale și militare ale vecinilor noștri.

Această expertiză poate aduce o contribuție reală la securitatea comună, ridicând Bucureștiul de la statutul de simplu consumator de securitate la cel de furnizor activ.

Ce lipsește din strategia navală a NATO?

În paralel, când vine vorba de tehnică militară, rețeta corectă nu înseamnă doar cumpărare oarbă, ci coproducție. România lucrează deja cu Ucraina pe linia dronelor și ar trebui să multiplice acest model, fabricând componente și tehnică americană direct pe sol românesc.

O asemenea coproducție aduce locuri de muncă, asigură transfer tehnologic și construiește lanțuri de aprovizionare de care Washingtonul va depinde. Astfel se naște un interes strategic american direct în securitatea Mării Negre, mult mai greu de ignorat în timp.

Pe dimensiunea navală, expertul american identifică o piesă lipsă din arhitectura NATO la Marea Neagră. Deși diplomația românească a cerut constant o prezență navală permanentă a Alianței în bazin, aceasta întârzie să apară. Motivul principal ține de Turcia, care își apără interesele și controlează strict tranzitul prin strâmtori, conform Convenției de la Montreux. Nu vorbim despre o lipsă de capabilități militare, ci despre o carență de viziune strategică aliată. Bucureștiul nu poate debloca singur dosarul turc, dar poate face lobby inteligent.

Trebuie să investească masiv în apărare, să aibă o voce grea în cluburile multilaterale și să atragă parteneri puternici din Europa Occidentală, precum Germania sau Marea Britanie.

Credibilitatea internațională se probează prin bugete reale, nu prin discursuri festive. Decizia României de a aloca 3,7% din PIB pentru apărare și securitate cumulată în 2026 reprezintă un semnal excelent și un pas absolut necesar în această direcție.