Iranul construiește o mitologie apocaliptică pentru războiul cu SUA

Sângele lui Nasrallah, combustibilul propagandei?

În ultimele săptămâni, Teheranul a transformat comemorarea morții lui Hassan Nasrallah, liderul Hezbollah, într-un exercițiu de coeziune națională. Milițiile Basij, forțele de voluntari islamici subordonate Corpului Gărzilor Revoluționare (IRGC), au organizat evenimente dedicate acestei figuri.

Mesajul este codificat, dar clar: comunicatul oficial al IRGC susține că sângele „pur” al fostului secretar general al Hezbollah a devenit o sursă inepuizabilă de energie pentru Axă a Rezistenței.

Documentul prezintă viziunea strategică a lui Nasrallah ca pe un ghid permanent în conflictul cu agresiunile americane și israeliene.

Elogiile nu sunt reținute: Nasrallah este numit „Seyyed al Rezistenței”, arhitect al strategiilor militare și diplomatice, un maestru al bătăliilor și simbolul legăturii indisolubile dintre popoarele din regiune.

Un titlu onorific cu greutate mistică?

Pentru a decoda nuanțele acestui discurs, am vorbit cu S, o activistă prominentă pentru drepturile femeilor din Iran, participantă la aproape fiecare manifestare anti-regim din ultimii ani. Ea atrage atenția asupra titlului onorific „seyyed”, rezervat celor care se revendică din linia directă a profetului Muhammad. Conform analizei sale, această componentă religioasă alimentează o ideologie a sacrificiului cu conotații mistice, extrem de rezistentă la critici.

S remarcă că, în comunicatele difuzate constant, IRGC – al cărui braț de acțiune externă, Forța Quds, coordonează Hezbollah și alte entități non-statale pro-iraniene – susține că, deși dușmanul (Israel) a avut intenții diavolești, lumina emanată de sângele lui Nasrallah nu s-a stins.

Dimpotrivă, s-a transformat într-un izvor puternic care consolidează structura Rezistenței.

Eșecul serviciilor de informații, victorie?

Aici se referă la impactul devastator al eliminării lui Nasrallah pentru imaginea Corpului Gărzilor și a întregii republici.

Serviciile de informații iraniene au fost surprinse din nou, eșuând în protejarea liderului mișcării șii libaneze, ucis într-un atac aerian israelian asupra sediului Hezbollah din cartierul Dahieh, Beirut, în septembrie 2004.

Discursul oficial încadrează evenimentele ca o bătălie cosmică între bine și rău, unde binele este reprezentat de șii și de republica islamică, considerată farul care coordonează mișcări precum Hezbollah.

Prin apelarea la conceptul de „sânge pur”, legat genealogic de profet, Nasrallah este elevat la rangul unui prinț sfânt, într-o luptă universală cu valențe mistice.

Sacrificiul cetățenilor pentru cauză externă?

Cu toate acestea, pentru activiștii care au ieșit repetat pe străzi împotriva regimului, observând cum resursele financiare ale țării sunt direcționate către grupări externe precum Hezbollah, în detrimentul unei populații care suferă de lipsuri materiale, figura lui Nasrallah nu este una mistică. S îl compară cu prințul semi-pur din universul Harry Potter, un executor eronat transformat în erou al cauzei șii, care nu ezita să sacrifice propriii oameni pentru ceea ce numea binele suprem.

Această linie, moștenită de la Ayatollah Khomeini și perpetuată de Khamenei, presupune sacrificarea exact a acelorași cetățeni pentru care politicienii declară că luptă, spune ea cu amărăciune.

Activista menționează și curentul reformist cunoscut sub numele de Mișcarea Verde, apărut în urma protestelor din 2009, declanșate de victoria la alegerile prezidențiale a lui Mahmoud Ahmadinejad. În acele zile, mii de tineri au ieșit pe străzile Teheranului pentru a contesta modul în care președintele conservator a obținut al doilea mandat. Atunci, milițiile islamice Basij au fost activate în mod agresiv.

Mișcarea Verde și teroarea Basij!

S își amintește cu claritate cum grupurile de protestatari se împrăștau panicat, căutând adăpost la auzul zgomotului specific, asemănător unui roi de viespi, al motoretelor cu care voluntarii Basij se abalau spre mulțime.

Presiunea nu venea doar de la Basij, ci și de la Hezbollah, cunoscut și ca Partidul lui Dumnezeu.

Acest nume provine dintr-un verset coranic care afirmă că cei care acceptă mandatul lui Dumnezeu, al Profetului și cei care cred, Partidul lui Dumnezeu – aceia vor fi victorioși.

În acea perioadă tensionată, autoritățile au instalat bariere și puncte de control pe principalele artere urbane pentru a gestiona fluxul de persoane.