România are cea mai scumpă energie electrică raportată la puterea de cumpărare din Europa

Prețurile combustibililor au crescut vertiginos în toată UE!

România se află în fața unei provocări economice nesperate în ceea ce privește factura la curentul electric, aceasta fiind considerată, după ajustarea la veniturile locale, cea mai onerosă din toată Europa. Deși la prima vedere prețurile par rezonabile comparativ cu celelalte metropole continentale, analiza detaliată a puterii de cumpărare dezvăluie o realitate financiară pesimistă pentru cetățenii români.

Fenomenul nu izolează capitala, ci reflectă un dezechilibru structural profund în sistemul energetic național, un aspect confirmat de ultimele studii ale pieței energetice.

Contextul internațional a impulsionat această tendință ascendentă.

La începutul lunii octombrie, cotațiile viitoare pentru gazul natural de referință, cunoscute sub numele de Dutch TTF, au atins un vârf de 87,20 euro pe megawatt-oră.

Acest nivel reprezintă maximul absolut în aproape patru ani, o schimbare dramatică față de valorile de circa 32 de euro înregistrate înainte de escaladarea tensiunilor în regiunea Orientului Mijlociu.

Cauza principală a acestei explozii de costuri o constituie restricțiile de trafic din Strâmtoarea Hormuz, arteră vitală prin care trece o cincime din volumul global de gaz natural lichefiat.

Situația a fost agravată de faptul că stocurile de gaze din Europa se aflau la un grad de umplere scăzut, lăsând piețele vulnerabile fluctuațiilor.

Impactul s-a resimțit rapid la pompă, unde prețurile combustibililor au crescut vertiginos în toată Uniunea Europeană.

Între finalul lunii februarie și începutul lunii octombrie a anului 2026, motorina a înregistrat o majorare de 35%, în timp ce benzina a urcat cu 23%.

Totuși, facturile casnice pentru utilități au evoluat cu o viteză mai lentă.

Potrivit indicelui HEPI, elaborat de Energie-Control Austria, MEKH și VaasaETT, prețul mediu al gazelor pentru uz casnic în capitalele UE a crescut cu 12% în perioada cuprinsă între 2 februarie și 1 septembrie 2026, iar cel al energiei electrice a avansat modest, cu 4,2%.

Aceste creșteri din segmentul angros au fost temporar amortizate pentru consumatorii finali din România și din restul spațiului european prin existența contractelor cu preț blocat și a diverselor scheme de suport oferite de guverne.

SPC-ul dezvăluie adevărata povară financiară!

În termeni nominali, exprimați în euro, București nu pare a fi liderul la scumpete. La începutul lunii septembrie a anului 2026, costul total al unui kilowatt-oră de electricitate pentru populația din capitala României, incluzând toate impozitele și taxele de rețea, a fost stabilit la 24,3 cenți.

Această cifră se situează sub media europeană, de 27,2 c€/kWh.

Comparativ, metropolele cu tarifele cele mai mari sunt Bruxelles, la 41,3 c€/kWh, urmat de Berlin cu 39,6 c€/kWh, Dublin cu 38,7 c€/kWh, Berna cu 38,6 c€/kWh și Londra cu 38,3 c€/kWh.

Consumatorii din Roma (36,6 c€/kWh), Viena (34,4 c€/kWh), Praga (34,3 c€/kWh), Madrid (28,3 c€/kWh) și Paris (28,1 c€/kWh) plătesc, de asemenea, mai mult decât românii.

Diferența este însă uriașă în favoarea unor capitale precum Budapesta (10,3 c€/kWh), Podgorica (11,3 c€/kWh), Belgrad (11,6 c€/kWh) sau Kiev (8,4 c€/kWh), unde tarifele sunt semnificativ mai mici decât cele din București.

Adevărata povară financiară se descoperă abia când se aplică Standardul Puterii de Cumpărare (SPC), indicator care ponderează costurile în funcție de veniturile și nivelul de trai local. În această perspectivă ajustată, Bucureștiul devine punctul de referință negativ, devenind cea mai scumpă capitală europeană pentru energia electrică rezidențială, cu un indice de 55,1 SPC.

Media UE ajustată este mult mai moderată, la 29,6 SPC, iar Oslo înregistrează minimul continental, de 11,5 SPC. Astfel, România depășește clasicile capitale scumpe precum Roma (38,2 SPC), Berlin (35,5 SPC), Madrid (31,6 SPC), Londra (30,9 SPC) și Paris (25,8 SPC).

Remarcabil este faptul că, alături de Varșovia, Bucureștiul a suferat cea mai mare retrogradare în clasamentul costurilor reale, urcând cu zece poziții față de ierarhia bazată strict pe euro.

În contrast, orașe precum Berna (care a coborât cu 20 de locuri) sau Copenhaga (scădere de 13 poziții) au devenit mai accesibile odată ce s-au raportat la capacitatea de plată a locuitorilor lor.

Situația se schimbă radical când ne uităm la gazele naturale. Aici, tarifele din București rămân competitive, atât nominal, cât și ajustat la venituri. La data de 1 septembrie 2026, prețul gazelor naturale pentru populația din capitală, inclusiv taxe, a fost de 5,9 c€/kWh, o valoare care înseamnă doar jumătate din media UE de 11,9 c€/kWh.

Pentru context, Stockholm conduce la scumpete, cu 34,8 c€/kWh, urmat de Amsterdam (21,2 c€/kWh), Paris (15,7 c€/kWh), Roma (15,2 c€/kWh) și Berlin (12,5 c€/kWh). Doar câteva orașe au avut tarife mai mici decât București: Luxemburg (5,4 c€/kWh), Bratislava (4,3 c€/kWh), Budapesta (2,8 c€/kWh) și Kiev (1,5 c€/kWh).

Chiar și după ajustarea la puterea de cumpărare, Bucureștiul își menține o poziție favorabilă, situându-se în treimea inferioară a clasamentului, sub media UE de 11,9 SPC.

În timp ce locuitorii din Stockholm (28,5 SPC), Lisabona (18,6 SPC), Amsterdam (18,1 SPC), Roma (15,9 SPC) și Sofia (15,6 SPC) suportă costuri reale semnificative la gaze, românii beneficiază de un tarif relativ stabil. Analiza datelor HEPI pun astfel în evidență un dezechilibru structural major în profilul energetic al României, unde electricitatea este percepută ca o povară majoră, în timp ce gazele rămân o utilitate relativ accesibilă.