Strategie ascunsă: NATO se pregătește pentru un război care nu seamănă cu cel tradițional
Ce sunt cele 7 cerințe pentru reziliență națională?
În ultimele săptămâni, lumea a început să observe o schimbare importantă în modul în care NATO abordează securitatea. După trei zile de întâlniri intense la Bruxelles, organizația a anunțat oficial un nou cadru: „7 cerințe de bază pentru reziliența națională”.
Știri de Ultimă Oră
Premierul Ilie Bolojan prezintă bilanțul la final de mandat, astăzi la 18.30
Prim-ministrul olandez Rob Jetten și partenerul său așteaptă primul copil prin mamă surogat
Radu Oprea, noul ministru al Apărării: „Voi crește calitatea vieții militarilor
Dan Șucu și fiul lui Borcea, parteneri în afacerea cu avioane private My JetPublicate pe 17 septembrie, aceste directive spun exact ce trebuie să facă statele membre ca să supraviețuiască unei crize sau a unui conflict armat.
Totul se bazează pe Articolul 3 al Tratatului NATO, care cere fiecărui membru să-și mențină trei lucruri esențiale: administrația publică, serviciile vitale pentru cetățeni și armata. Noua strategie extinde această idee, identificând șapte domenii critice. Printre acestea: continuitatea guvernului, rezistența energetică, protecția apei și aprovizionării cu alimente, gestionarea urgulanțelor medicale și modernizarea comunicațiilor și transporturilor civile.
Infrastructura poate fi inviolabilă?
Ideea de bază e simplă: e greșit să crezi că poți proteja totul de atacuri directe sau sabotaje. Rețelele de transport, sistemele de comunicații și lanțurile de aprovizionare vor fi ținte. Dar în loc să le faci inviolabile, NATO vrea să le facă mai reziliente. Adică: să poată fi izolate când sunt atacate, reparate rapid și reluate imediat. Prin acest lucru, un stat poate absorbi un atac și continuă să funcționeze. În loc să încerci să te abuci din prima, poți să supraviețuiești și apoi să reacționezi.
După acele întâlniri, BBC a luat cuvântul. Într-o analiză recentă, ei se întreabă dacă societățile noastre sunt gata pentru un posibil conflict.
Margaret MacMillan, istoric renumit, spune că Europa s-a obișnuit cu ideea că pacea e o dată fixă. Dar niciun conflict nu e scris în stei – și niciun stat nu e scutit.
Britania întrebă: suntem pregătiți?
Generalul în retragere Sir Richard Shirreff a făcut o comparație destul de tulburătoare.
Înainte de Primul Război Mondial, oamenii vorbeau despre război, dar nimeni nu credea că va începe. Astăzi, discursul e același – doar că amenințarea e mai subtilă. Andrew Michta, profesor la o universitate poloneză, spune că liderii europeni au o „criză de încredere”.
Războiul viitor este digital și psicologic!
În special în Marea Britanie, autoritățile nu au vorbit clar despre cât de reală e amenințarea. Oamenii nu știu ce se pregătește.
MacMillan are un mesaj clar: nu te-ai face griji de tancuri. Pericolul adevărat e în cablurile submării care pot fi tăiate, în sistemele interdependente care pot fi destabilizate. Războiul viitor nu va fi doar pe câmpul de luptă – ci în rețele, în informații, în mintea oamenilor.
BBC notează că cererile de creștere a bugetelor militare se bazează pe un principiu simplu: dacă vrei să te asiguri că nu se întâmplă ceva rău, fii pregătit să-l poți duce. Asta înseamnă să fii gata atât mental, cât și cu echipamente. Finlanda și Suedia, foste state neutre, arată cum se face asta. Ambe au adoptat serviciu militar obligatoriu și educație civică serioasă.
Criticăm: ne pregătim greșit?
Rezultat? O populație care înțelege pericolul și știe cum să reacționeze.
Dar nu toți sunt de acord. Un articol recent în Politically Quarterly susține că „ne pregătim să dăm greșitul război”. Ideea e că Rusia nu va trage cu tancurile într-o invazie pe scară largă – nici măcar în țările de frontieră ale NATO. De ce ar face-o în Marea Britanie?
Moscova preferă să evite o confruntare deschisă.
Înainte în față, fără iluzii!
În schimb, alege să aducă războiul prin alte canale. Războiul informațional, atacurile cibernetice, manipulările psihologice – acestea sunt arma sa preferată. Nu vizează doar sistemele tehnice, ci și coeziunea socială.
Încearcă să creeze tensiuni între oameni, între grupuri, între cetățeni și stat. Scopul? Să folosească acea dezbinare ca armă.
NATO nu mai poate să creadă că pacea e garantată. Trebuie să fie gata pentru orice. Și asta înseamnă să nu mai așteptăm ca războiul să vină ca în filme. Poate că nu va fi nici măcar un război în sens tradițional. Dar dacă vine, trebuie să știm să supraviețuim – și apoi să câștigăm.