Tinerii din Canada și Marea Britanie vină o escrocherie generatională care le-a lăsat datorii

Ali Amad, jurnalist palestiniano-canadian și autor al editorialei?

Tinerii din Canada și Marea Britanie simt tot mai acut efectele unei crize profunde, pe care mulți analiști o definesc drept o „escrocherie generatională” – un fenomen care le-a lăsat o povară financiară aproape nesustenabilă. Această percepție a fost amplificată recent de publicația canadiană Maclean’s, o revistă de orientare centru-stânga, care a dedicat prima sa pagină unei analize radicale asupra disparităților între vârstnici și tineri.

Imagine de pe copertă contrapune simbolic două lumi: pe o parte, portretul unui cuplu din generația Baby Boomers (născuți între 1945 și 1960), cu o viață stabilă, venituri consistente, locuințe achitate integral, pensii generoase și chiar o a doua casă; pe cealaltă, siluetele unor tineri de aproximativ 30 de ani, îmbrăcați în blugi și adidași, care se confruntă cu venituri stagnante, chirii prea înalte, inflație agresivă la combustibil și alimente, precaritate la locul de muncă, imposibilitatea de a avea copii, falta de economii și datoriile enorme de la studii.

Ali Amad, jurnalist palestiniano-canadian și autorul piesei editoriale, a descris momentul în care a înțeles această ruptură ca o revelație personală. A fost într-o zi obișnuită, cumpărând într-un cartier elitist din Toronto. Ținând un litru de lapte la 11 dolari canadeni (environ 7 euro), l-a pus înapoi pe raft. Drumul de întoarcere pe jos, spre garsoniera pe care o împarte cu partenera sa, i-a oferit o lecție clară de inegalitate.

Blocul său este înconjurat de vile individuale, vandute de obicei pentru peste 2 milioane de dolari (1,2 milioane de euro), chiar și în perioade de răcere a pieței imobiliare.

Deși distanța dintre apartamentul său și aceste case este de doar câteva zeci de metri, diferența economică pare abisală. Multe dintre aceste proprietăți au fost cumpărate ani sau decenii în urmă de persoane care, astăzi, sunt pensionate.

Conform analizei din Maclean’s, în Canada, șansa de a construi un viitor dorit depinde mai puțin de talent sau efort și mai mult de anul nașterii. Aceasta se întâmplă și în alte părți ale lumii, în special pentru cei născuți de la anii 1980 în revistă. Maclean’s argumentează că reducerea inegalităților ar putea începe prin revizuirea programelor de ajutor pentru seniori, concentrând resursele doar pe cei vulnerabili. Economiile obținute ar putea finanța transportul public, energia, educația și sănătatea.

Totuși, recunoaște că pensionarii probabil vor rezista, fiind defensivi față de privilegiile lor și neîncântaţi de sacrificii.

Această problemă nu este unică în presa internațională.

În Canada, articolul menționează propuneri progresiste pentru reechilibrare?

În mai, revista britanică The Economist a analizat cum generația Baby Boom a „tras pe sfoară” Europa.

Tinerii europeni, care au crescut într-un continent care, pentru prima dată, este mai sărac decât generația părinților, văd războiul nu ca o suferință inevitabilă din echilibrul de putere, ci ca o luptă simplă între bine și rău.

The Economist spune că cheltuielile legate de îmbătrânirea demografică consumă o sfert din PIB-ul UE – o cotă care pare imposibilă să scadă pe măsură ce „Bătrânul Continent” continuă să învețchească.

A fi tânăr în Europa devine, astfel, echivalent cu a participa la o înșelătorie intergenerațională fără să vrei.

În Canada, articolul menționează propuneri academice din mediul progresist pentru a reechilibra situația. Se propune o reducere graduală a pensionelor publice pentru seniorii cu venituri mari, ce ar economisi 7 miliarde de dolari pe an.

Eliminarea treptată a facilităților fiscale pentru seniori ar aduce alte 7 miliarde de dolari, pentru un total de 14 miliarde de dolari anual.

Din această sumă, 2,5 miliarde de dolari ar merge la combaterea sărăciei în rândul pensionarilor – aproximativ 5.000 de dolari pe an pentru fiecare dintre 400.000 de seniori sub pragul sărăciei. Restul ar finanța locuințe, sprijin pentru tineri, creșe, educație și ajutoare alimentare.

Pe scena politică canadiană, progresiștii se uită cu nostalgie la fostul prim-ministru Justin Trudeau.

Deși a fost criticat pentru greșeli diplomatice și tendințe autoritare în timpul protestelor legate de măsurile de izolare pandemice, Trudeau a crescut taxa pe câștigurile de capital de la 50% la 66% – o măsură care, conform articolului, ar fi afectat negativ pensionarii.