ANAF extinde criteriile de risc pentru a refuza rambursarea TVA

De ce termenul „semnificativ” creează atâta incertitudine?

Autoritățile fiscale lărgesc lista de semne de alarmă pentru respingerea cererilor de rambursare a TVA

În lunile septembrie și octombrie ale anului 2026, Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a publicat două acte normative care modifică modul în care se procesează cererile pentru rambursarea taxei pe valoare adăugată. Deși structura generală a procedurii rămâne identică, lista de indicatori care semnală o posibilă rambursare neîndreptățită a fost extinsă.

Când un contribuabil se încadrează în una dintre aceste situații de risc, plata sumelor negative de TVA se efectuează, de regulă, abia după finalizarea unui control fiscal preventiv.

Conform regulilor actualizate, semnele care indică un risc de rambursare neîndreptățită includ, printre altele, o creștere bruscă a sumei solicitate față de perioadele anterioare, sau prezența în baza de date specială a ANAF a acționarilor principali, a administratorilor sau a altor entități controlate de aceștia. De asemenea, riscul se identifică și atunci când cel puțin unul dintre furnizorii care generează o parte importantă din TVA deductibilă se află într-o poziție care sugerează o expunere fiscală.

Acestea sunt doar câteva exemple dintr-o listă mult mai amplă de criterii prevăzute în noul cadru procedural.

Nina Chețe, Tax Senior Manager la TPA România, anticipatează că aceste schimbări vor reduce numărul de rambursări procesate prin control ulterior.

Raționamentul este simplu: mai mulți contribuabili care cer rambursarea TVA se vor încadra în cel puțin unul dintre noile situații de risc, ceea ce va duce la soluționarea decontului doar după un control fiscal preventiv.

Ea subliniază însă că această clasificare nu înseamnă automat că sumele sunt cerute neîndreptățit.

O sursă majoră de incertitudine în acest proces este utilizarea repetată a termenului „semnificativ”, fără a se stabili un prag numeric sau procentual concret.

Această condiție apare în legătură cu mai multe aspecte: participația la capitalul social al firmei, efectul ajustărilor de TVA asupra sumei cerute la rambursare, creșterea cererilor față de perioadele trecute, impactul corecțiilor frecvente ale erorilor materiale, divergențele dintre datele declarate în deconturile de TVA și cele din sistemele RO e-Factura sau RO e-Case de marcat, precum și ponderea TVA deductibile provenite de la furnizorii menționați în baza de date a ANAF.

Daniela Zar, partener la TPA România, susține că viitoarele revizuiri ale procedurii ar trebui să clarifice modul în care se evaluează caracterul „semnificativ” pentru fiecare criteriu. În fiecare caz, ar trebui definite praguri aplicabile, bazele de calcul, perioadele de referință și termenii de comparație, astfel încât firmele să poată înțelege și prezice încadrarea lor în situațiile de risc.

Ea adaugă că, pentru calculul ponderii semnificative a TVA deductibile, ar trebui precizată și modul de luare în considerare a TVA înregistrate prin mecanismul taxării inverse.

Un alt punct critic vizează modul în care se determină „perioada din care provine suma solicitată la rambursare”. Procedura include o fișă de reconstituire a soldului negativ de TVA și instrucțiuni de completare bazate pe deconturile succesive. Totuși, prezența acestui mecanism, creat înainte de noile criterii de risc, nu elimină necesitatea unor clarificări privind modul de utilizare a acestei perioade pentru fiecare criteriu, inclusiv pentru identificarea furnizorilor importanți și calculul ponderii TVA deductibile.

Complexitatea soldurilor negative formate prin reportări succesive este evidențiată și prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 6/2026. În motivarea hotărârii, instanța descrie modul în care sumele raportate se integrează în deconturile viitoare și pierd legătura cu perioada inițială.

Noile reguli declanșează un „efect de contaminare” fiscal!

Deși hotărârea se concentrează pe imprescriptibilitatea dreptului de reportare, ea nu tranșează modul administrativ de stabilire a provenienței soldului negativ, aspect care ar fi fost util pentru analiza de risc.

Nina Chețe consideră că problema determinării perioadei de proveniență a sumei poate genera dificultăți majore de interpretare. Ea nu ar fi surprinsă dacă în viitorul apropiat va fi depusă o cerere de decizie preliminară la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, pentru a se stabili dacă această noțiune este compatibilă cu modul de funcționare al sistemului de TVA.

Dacă această perioadă nu poate fi stabilită cu certitudine, criteriile de risc care depind de ea sunt construite pe un reper contestabil.

Din acest motiv, specialiștii TPA România consideră esențial ca autoritățile să reanalizeze aceste criterii și să elimine ambiguitățile, astfel încât aplicarea lor să fie coerentă și prezicibilă.

Noile reguli pot declanșa și un efect de propagare a riscului fiscal, similar unui „efect de contaminare”. Dacă se constată un risc de rambursare neîndreptățită la o anumită entitate, acest risc se poate extinde la alte persoane juridice care au legătură cu prima: entități deținute de aceiași acționari, societăți cu acționari comuni sau chiar clienți.

În aceste cazuri, deconturile de TVA ale acestor entități pot fi blocate și soluționate doar după un control fiscal preventiv. Această propagare a riscului, combinată cu noile criterii, ar putea crește numărul de cereri de rambursare procesate prin această cale.

Impactul asupra activității de control este semnificativ.

Conform raportului de performanță al ANAF, numărul total de controale fiscale și verificări documentare a crescut cu 134% în 2025 față de nivelul din 2020. Verificările documentare au devenit componenta dominantă a activității de control, reprezentând peste 64% din totalul acțiunilor în 2025. De asemenea, încărcarea muncii a unui inspector a crescut de la 12 controale în 2021 la 28 în 2025.

Daniela Zar avertizează că dacă noile criterii vor genera mai multe controale pentru procesarea cererilor de rambursare, presiunea asupra echipelor de control se va intensifica. Gestionarea acestei presiuni va necesita fie angajarea de personal suplimentar, fie redistribuirea resurselor existente. Este posibil ca strategia de control a ANAF să fie recalibrată, cu alocarea prioritară a resurselor către controalele preventive necesare pentru rambursarea TVA, în detrimentul altor tipuri de verificări.

O întrebare importantă este dacă rambursarea cu control ulterior va mai fi regula de fapt. Codul de procedură fiscală stabilește rambursarea cu verificare ulterioară ca principiu general, iar rambursarea după un control preventiv ca excepție. Dacă noile criterii vor duce la o proporție mare de cereri procesate doar după control preventiv, această excepție riscă să devină regula. Această schimbare de paradigmă va exercita o presiune suplimentară asupra companiilor, care vor trebui să alocă mai mult timp și resurse pentru pregătirea documentelor și gestionarea controalelor.

O prelungire a perioadei de recuperare a TVA ar afecta fluxurile de numerar și ar genera costuri suplimentare de finanțare, în special pentru firmele cu investiții mari sau cu solduri negative recurente.

Claritatea regulilor și prezicibilitatea procesului devin astfel cruciale pentru planificarea financiară a oricărui contribuabil.

TPA România este unul dintre principalii furnizori de servicii de audit financiar, consultanță fiscală, contabilitate și consiliere juridică pe piața din România.