Când Armata Română a luptat cu lăcustele în Delta Dunării, în 1899

Invazia lăcustelor: o problemă uriașă

Vara anului 1899 a adus o misiune cu totul neobișnuită pentru Armata Română: să lupte cu o invazie masivă de lăcuste în Delta Dunării. O acțiune de o asemenea anvergură, desfășurată pe o suprafață impresionantă de aproximativ 24.000 de hectare, a cerut mobilizarea a trei regimente de infanterie și a unui batalion de vânători. Intervenția militară a fost consemnată chiar și în paginile presei vremii, în rubrici dedicate, în mod ironic, „știrilor militare”.

Știri de Ultimă Oră

Experiența de weekend pierdutăCNBC Daily Open: Jetoane, nave și un yen șubredSienna Miller, gata de luptă în noua dramă legală „RăzboiulLucy Davis, actrița din „The Office”, luptă cu un cancer de sân incurabil

Metode simple, dar eficiente

Problema lăcustelor atinsese cote alarmante, mai ales în apropierea localităților Caraorman și Sfântu Gheorghe. Acolo, insectele proliferau atât pe grinduri, cât și în zonele mlăștinoase care se uscaseră, fenomen favorizat de retragerea apelor. Pentru a coordona eforturile de combatere, inspectorul silvic Radian a fost trimis la Sfântu Gheorghe. În urma evaluărilor făcute pe teren, autoritățile au confirmat extinderea invaziei pe o suprafață de circa 24.000 de hectare.

Angajamentul Armatei și prelungirea misiunii

Deși metodele de combatere erau rudimentare, ele s-au dovedit eficiente, bazându-se pe un efort fizic susținut. Soldații săpau șanțuri adânci în fața roiurilor de lăcuste, blocând astfel înaintarea acestora. O publicație a vremii, ziarul „Românul”, relata că „procedeul întrebuințat pentru exterminarea lor consistă în deschiderea de șanțuri înaintea focarelor de lăcuste”, conform Institutului de Studii Sud-Est Europene. O astfel de operațiune cerea o forță de muncă considerabilă, motiv pentru care statul a apelat la Armată, una dintre puținele instituții capabile să mobilizeze rapid un număr atât de mare de oameni.

Conform relatărilor din ziarul menționat, trei regimente de infanterie și un batalion de vânători erau deja implicați în această acțiune începând cu data de 28 mai. Articolul sublinia că „Trei regimente de infanterie și un batalion de vânători lucrează de la 28 mai pentru stârpirea acestor insecte. Autoritățile locale întrebuințau anii trecuți procedeuri cu totul imperfecte. Trupele vor continua a lucra până la 15 iulie, până la această dată focarele vor fi cu desăvârșire stinse.” Se estima că militarii aveau să rămână în Deltă până la mijlocul lunii iulie, moment în care se preconiza eliminarea completă a focarelor.

De la lăcuste la cositul fânului

Însă, misiunea militarilor nu s-a încheiat odată cu eradicarea principalelor focare de lăcuste. Trupele, deja prezente în Dobrogea, au primit o nouă însărcinare. În iulie 1899, ziarul „Universul” informa că regimentele inițial trimise pentru a combate lăcustele erau acum folosite pentru cosirea și strângerea fânului de pe ostroave. „Regimentele de infanterie, care se aflau în Dobrogea pentru stârpirea lăcustelor, sunt întrebuinţate acum la cosirea şi strângerea fânului de prin diferite ostroave.” Astfel, după ce s-au confruntat cu milioane de insecte, soldații au schimbat lopețile cu coasele, demonstrând versatilitatea și spiritul de sacrificiu al Armatei Române.