Când palatele se ceartă: trei președinți, trei războaie cu guvernele
Cine va fi primul care va ceda?
Relația tensionată dintre un președinte și primul său guvern nu e o noutate în politica românească. Drumul a fost trasat de Traian Băsescu și Călin Popescu Tăriceanu, al căror parteneriat s-a destrămat aproape imediat după formarea majorității.
Știri de Ultimă Oră
Cum alegi corect factorul de protecție solară pentru pielea ta?
Iran avertizează vecinii: Nu permiteți SUA să atace din teritoriul vostru
Rețea de români demantelată în Canada pentru „turism infracțional
Bărbați misterioși în canalele subterane din New York: ce-i atrage acolo?Încă din martie 2005, Băsescu anunța că „luna de miere” a guvernului s-a terminat.
La jumătatea aceleiași luni, Emil Boc, atunci președinte interimar al PD, deschidea discuția despre alegeri anticipate — o idee pe care PNL nu era dispus să o susțină.
Cotidianul relata atunci un dialog la distanță între liderii celor două partide. Eugen Nicolăescu, liderul deputaților PNL, sublinia clar: PNL nu mai vrea să discute cu președintele despre anticipate. Până vara lui 2005, partidul renunța definitiv la această ipoteză, în timp ce Băsescu intensifica atacurile.
Se repetă istoria cu Băsescu și Tăriceanu?
Principalul obiectiv al lui Băsescu: „grupurile de interese” din jurul Guvernului.
Nu era o acuzație vagă — se referea direct la relația dintre Tăriceanu și Dinu Patriciu. Tensiunile creșteau și cu PUR, partidul lui Dan Voiculescu, inclus în coaliție ca o soluție „imorală”, dar eficientă. În weekendul 30 aprilie – 1 mai 2005, Cotidianul nota că PUR cerea retragerea trupelor române din Irak.
Klaus Iohannis a fost ales în 2014 ca o alternativă clară la Victor Ponta. După alegeri, Ponta a rămas la Palatul Victoria — o coabitare tensionată de la start.
Se repetă istoria cu Iohannis și Ponta!
Deși Iohannis avea sprijin popular masiv, iar PDL și PNL se băzau pe el pentru revenirea la putere, primii ani au fost marcați de o pace nesigură.
Tensiunile au explodat după tragedia de la Colectiv. Pe 4 noiembrie 2015, după demisia lui Ponta sub presiunea străzii, Iohannis a spus: „Târziu, foarte târziu. A fost nevoie să moară oameni ca această demisie să se producă.” Atunci, Iohannis împlinise primul an de mandat — și era încă în plină fază anti-PSD.
Abia după 2019, atitudinea sa s-a temperat, iar colaborarea cu social-democrații a devenit posibilă.
Relația dintre Nicușor Dan și Ilie Bolojan nu a fost una de tip Băsescu-Tăriceanu: fără declarații incendiare, fără atacuri publice.
Se va repeta scenariul Băsescu-Tăriceanu?
Dar a fost rece de la început. Totul a început să se destrame când Bolojan a crescut TVA — o lovitură directă la o promisiune electorală a lui Dan.
Confruntarea s-a mutat apoi între Bolojan și PSD, deși social-democrații aveau cei mai mulți miniștri.
În această luptă, Dan s-a aliniat tacit lui Sorin Grindeanu, liderul partidului care a dus la dărâmarea guvernului. Înainte de moțiune, Dan anunțase că va media — dar doar după demiterea lui Bolojan. După vot, niciun cuvânt de mulțumire.
Este o alianță fără sorți de izbândă?
Nici măcar o recunoaștere a efortului.
În campanie, Dan îl vedea pe Bolojan ca un partener posibil la guvernare.
Realitatea a fost alta. Cotidianul a relatat că orice posibilitate de revenire a lui Bolojan la Palatul Victoria este închisă — președintele evită orice reîncălzire a relației.
Istoria repetă: de la Iliescu și Roman, la Iliescu și Năstase, până la Iohannis și guvernele PSD din 2017–2019, relațiile dintre Cotroceni și Victoria au fost adesea de război rece. Palatele nu se împacă ușor.