Duelurile de onoare din România: cum a murit un proprietar de ziar pe Dâmbovița acum 130 de ani

Care erau armele preferate în duelurile din România?

Duelul, indicator al statutului social Practica duelului a pătruns în spațiul românesc în principal prin intermediul influenței franceze și austriece, mai ales după reformele modernizatoare din Principatele Române. Clasa boierească și, ulterior, burghezia și intelectualii au adoptat codul cavaleresc al duelului ca indicator al statutului social și al onoarei bărbătești.

Jurnaliștii și oamenii politici erau în mod special implicați, iar cauzele cele mai frecvente ale duelurilor erau: insulte publice sau în presă, dispute politice, rivalitățile amoroase sau articole de presă considerate defăimătoare.

Regulile duelului respectau, în general, codul francez. respecta un cod precis.

Întregul proces implica un schimb de insulte sau o provocare formală, urmată de numirea martorilor (de obicei, doi de fiecare parte), după care avea loc negocierea condițiilor, respectiv arma care urma să fie utilizată, distanța și numărul de schimburi.

La final, avea loc întâlnirea propriu-zisă, programată, de regulă, în zori, la marginea orașului sau în parcuri retrase.

Armele preferate erau pistolul și sabia. Duelurile cu pistol erau mai periculoase, iar cele cu sabia se terminau adesea la prima rană, cu victoria celui care lovea primul.

Orice duel trebuie să aibă loc în 48 de ore, iar eventualele explicații, scuze, recomandări trebuiau transmise cât mai repede posibil, deoarece făcute pe teren, puteau fi considerate tardive și respinse.

Cine erau cei care se duelau cel mai des!

Sute de dueluri și 17 morți Istoricul Mihai Chiper a cercetat peste 1.200 de afaceri de onoare, de la 1821 până spre 1940, afaceri încheiate cu 424 de dueluri efective.

Rezultatele disputelor pentru onoare au fost 17 morți, 60 de răniți grav și 151 de răniți ușor. În cartea Pe câmpul de onoare.

Este perioada în care apar zeci de titluri naționale și locale, practic nu există figură importantă a vieții publice rămasă în afară ringului presei, care este o trambulină pentru afirmarea în politică. Presa contribuie la conturarea unei sfere publice din ce în ce mai largi, mai libere și mai consistente, devenind responsabilă de apariția unei forme de «anxietate socială».

În deceniile 7-8 din secolul al XIX-lea, o arie socială largă, alcătuită din diverși proprietari, arendași, comercianți, medici, profesori, sufocă paginile ziarelor cu drepturi la replică, lămuriri și scrisori, al căror punct nevralgic îl reprezintă «onoarea atacată», pusă sub semnul întrebării în urma publicării unor informații critice, tendențioase sau greșite.

Prin modul iritat și contondent, chiar dacă stângaci, de exprimare, acești cetățeni transmit neliniștea unei experiențe inedite, nemaiîntâlnite la generațiile trecute. (…) Onorabilitatea unei persoane fluctuează pe piața opiniei publice, așa cum se modifică prețul obligațiunilor pe piața financiară, în sus sau în jos, în funcție de evaluările apărute în presă, scrie cercetătorul de la Institutul de Istorie A.

D. Xenopol Iași al Academiei Române. Printre cei mai cunoscuți dueliști ai vremurilor au fost Mihail Kogălniceanu, Ion Heliade Rădulescu și Barbu Ștefănescu Delavrancea.

Decesul unui patron de ziar Unul dintre duelurile încheiate tragic a avut loc la data de 29 noiembrie 1897, între George Em.