Dumitru Chisăliță explică contractul din octombrie 2025 care a dus la demiterea lui Ilie Bolojan

Chisăliță insistează pe ideea că opoziția la Coridorul Vertical este

Dumitru Chisăliță detaliază natura contractului din octombrie 2025 care a condus la demiterea lui Ilie Bolojan

În luna octombrie din anul 2025, România a asumat anumite obligații privind achiziția de gaze naturale lichide provenite din Statele Unite ale Americii, conform declarațiilor publice ale expertului energetic Dumitru Chisăliță. Aceste angajamente, precizează el, au fost luate în cadrul unei întâlniri organizate la Atena, în Grecia, la care au participat reprezentanți de state și companii din diverse părți ale continentului european, inclusiv Statele Unite.

Chisăliță subliniază că întâlnirea nu a fost organizată în secret, ci a avut un caracter oficial și transparent, fiind susținută de ambasada americană din Grecia.

În cadrul acestei întâlniri, au fost semnați numeroase contracte privind procurarea de gaze naturale din SUA, transportate prin Grecia și ulterior direcționate spre destinații din Europa de Est, inclusiv România.

Un punct esențial pe care îl evidențiază Chisăliță este distincția fundamentală dintre conceptul de Coridor Vertical și actul însuși de achiziție de gaze. El explică că Coridorul Vertical nu reprezintă o sursă de energie sau un furnizor, ci strict o infrastructură de transport – o rețea de conducte destinată să permită mișcarea gazelor indiferent de origine sau de destinatari.

Această infrastructură este deschisă tuturor furnizorilor, fie ei europeni, americani, turci, greci, poloni, bulgari, unguri sau alte naționalități, iar utilizarea ei implică plata unor tarife de transport, care, conform explicării sale, contribuie la reducerea prețului final al gazului în țara de destinație prin creșterea concurenței și eficienței logistice.

Chisăliță insistează pe ideea că opoziția la Coridorul Vertical este nejustificată și chiar absurdă, deoarece aceasta nu are niciun legătură cu sursa sau tipul de gaz transportat, ci doar cu posibilitatea de a-l mișca prin teritoriul național. El face o analogie cu o şosea: așa cum o drumurie publică nu dictează cine are dreptul să circul pe ea, similarmet Coridorul Vertical nu impune cine poate folosi conductele sale, ci doar facilitează trecerea.

Astfel, argumentul că România ar fi fost angajată să achițeze gaze americane doar prin faptul că acestea circulă prin Coridorul Vertical este, conform lui, o minciună sau o incomprensie grave a mecanismelor de funcționare a pieței energetice.

Conform declarațiilor sale, în octombrie 2025, la întâlnirea de la Atena, România a efectiv asumat un angajament prin intermediul oficialilor săi prezenți, care a referit la volumul, durata și condițiile achiziției de GNL american. Chisăliță afirmă că acest angajament rămâne valabil în prezent și nu poate fi ignorat sau relatat, indiferent de controversele ulterioare.

Chisăliță compară companiile române cu partenerii regiunii?

El menționează că, deși evenimentul a fost public și deschis la participare, nu există dovezi clare că termenii exacti ai contractului – precum cantitatea anuală, perioada de valoare sau prețul negociat – au fost făcuți publici în detaliu, ceea ce a alimentat dezbaterea și suspiciunile privind transparența procesului.

Un alt aspect crucial pe care îl abordează Chisăliță este legătura dintre strategia de vânzare a companiilor energetice și decizia de a achiziționa gaze din surse externe. El, care a ocupat funcții de conducere în vânzări la unele dintre cele mai mari companii din România, explică că o companie care se concentrează exclusiv pe piața internă nu are motiv economic să achiziționeze resurse străine dacă producția domestică este suficientă pentru a acoperi cererea.

Totuși, când o companie adoptă o strategie de extindere pe piațe externe – așa cum face, de exemplu, MOL, care operează în 21 de piețe din Europa și Asia – atunci achiziționarea de gaze din surse diversificate devine necesară pentru a asigura stabilitatea livrațiilor și competitivitatea pe piețele tinta.

Chisăliță face o comparație explícită între comportamentul companiilor române și cel al partenerilor din regiune, отметившиь, că nu ştie nici o companie din România care să aibă ambiții similare de expansiune internațională în domeniul vânzărilor de gaze. În contrast, el citește cazul MOL ca exemplu de companie cu o prezență largă și o strategie de diversificare a piețelor de vânzare, care justifică necesitatea de a asigura surse multiple de alimentare, inclusiv prin contracte de GNL din SUA.

El explică că această abordare nu este absolută sau rigidă, ci depinde de proporționalitatea între cantitățile achiziționate, piețele tinta de vânzare și prețurile optimale pe care le poate obține în fiecare segment de piață.

În continuare, Chisăliță abordă întrebările practice privind detalii contractului din octombrie 2025: câtă cantitate de GNL a fost angajată, pe cât timp, care a fost prețul negociat și ce amploare are această achiziție în comparație cu consumul national. El recognizează că aceste detalii nu au fost făcuți publici în mod clar și că lipsa transparentei a alimentat speculațiile, inclusiv privind avantajele sau disavantajele economice ale achiziționării de GNL american pe termen lung, în special în contextul proiectului Neptun Deep, unde se discută despre viitorul exploatării de resurse marine în Marea Neagră.

El recognizează că GNL-ul american este, de asemenea, un produs scump comparativ cu alte surse, dar arguează că valoarea lui nu se măsoară doar prin costul de achiziție, ci și prin siguranța de furnizare, diversificarea portofoliului surselor și capacitatea de a În acest sens, el sugerează că o analiză completă trebuie să țină cont de toate aceste factori, nu doar de prețul pe factură.

În schimb, achiziția de GNL din SUA reprezintă o decizie strategică, luată în contextul unei întâlniri publică și oficială, care reflectă o orientare spre diversificarea surselor de energie și adaptarea la cerințele unei piețe energetice în transformare.

El invită la o discuție informată, bazată pe date și nu pe presupuneri, și subliniază că orice critică trebuie să se concentreze pe termenii reali ai contractului, nu pe fictiuni legate de infrastructura de transport.