Industria alimentară, prioritate națională cu provocări majore

CEC Bank pentru afaceri româneşti. Bogdan Nichişoiu, Coface: Industria alimentară,... Abonează-te ☰ x ZF 24 Evenimente Podcasturi ZF IT Generation Afaceri de la zero ZF Agropower Trendyol susține e-commerce-ul din România Well&Wealth Christian Tour Deschiderea Bursei Piaţa muncii Body Talks Businessul Fotbalului Ce faci cu banii tăi? MoonshotX CEC Bank pentru afaceri românești ZF Real Estate SIGNAL IDUNA Viitor asigurat Business sportiv ZF Private health ZF Print Eveniment Bănci-Asigurări Burse-Fonduri mutuale Companii Energie Agrobusiness Profesii Construcţii Auto Opinii ZF Live Economia verde ZF 15 minute cu un antreprenor Industria alimentară ZF Tech Day Conferinte ZF Hi-tech Auto Un start-up pe zi Internaţional Utile După Afaceri ZF Corporate WikiZF Video ZF Live Tranzacţii Abonamente ZF Contact Publicitate Termeni și condiții face scumpi, iar în energie nu trebuie să fim doar producători, ci să intrăm în zona de valoare adăugată Roxana Petrescu 23 15.05.2026, 00:06 Tweet Mail Urmăriți Ziarul Financiar pe Google News Setați ZF ca sursă preferată în Google ♦ România este grânarul Europei, dar importă făină, şi se autointitulează hub energetic regional, dar are cel mai mare preţ spot la nivel european, lucru care-i face propria industrie necompetitivă ♦ Fragmentarea masivă din domeniul agricol nu permite salturi de productivitate prin scăderi de costuri, iar în zona de energie, regenerabilele trebuie să meargă înainte şi peste resurse este necesar să punem valoare adaugată, spune Bogdan Nichişoiu, regional enhanced information manager, Coface, într-un dialog cu CEC Bank pentru afaceri româneşti. Contextul interanţional du­blat în cazul României de o criză politică, elegant spus inoportună, se traduce într-o impredictibilitate exagerbată şi mai departe într-un cost mai mare al banilor. „De ce? Pentru că o primă de risc mai mare, cerută de către in­ves­titori, cerută de către finanţa­tori, se va reflecta la sfârşitul zilei în costul capitalului. Lucrul acesta ne răneşte, ră­neşte o creştere econo­mică care ar trebui ca mo­tor să aibă inves­tiţiile.” Mai departe, România este vedeta unui puseu inflaţionist care a pus stăpânire pe Europa. „La sfârşitul zilei vedem vectori foarte contondenţi, foarte agresivi pentru mediul de afaceri, şi anume o lipsă de predictibilitate, care se reflectă în costul banilor.” În acest context, crede Nichişoiu, pentru mediul de business local devine şi mai important managementul cash-flowului, cu un focus mai redus în zona de profitabilitate. „La ce mă refer? Mă refer la faptul că orice fel de companie trebuie să realizeze acest reglaj foarte fin între nevoia de a creşte şi profitabilitate operaţională. Este foarte rezonabil să credem că această marjă se va subţia. Poate în anumite situaţii chiar va trece într-un teritoriu negativ. Şi atunci ce ar trebui să facă o astfel de companie? Ar trebui să prioritizeze în momentul de faţă cel puţin doi vectori. Un vector ţine de datele pe care le are cu privire la partenerii de afaceri, iar al doilea de încasarea creanţelor comerciale.” Acest context vine într-un moment în care, cel puţin la nivel declarativ, România încearcă să iasă din bucla creşterii bazată pe consum şi să se ducă în zona de creştere bazată pe industrie, salt foarte greu de făcut. Agricultura şi energia sunt domeniile în care România are mult potenţial, dar la fel de multe probleme şi paradoxuri. De exemplu, deşi este considerată a fi grânarul Europei importă făină, iar energia produsă aici este cea mai scumpă la nivel european, cu impact direct în productivitatea industriei. „Problema noastră fundamentală este fragmentarea (în domeniul alimentar – n.red.). Un jucător mic nu poate să aibă puterea de negociere nici către furnizorii lui şi cu siguranţă nici pentru preţurile la care va descărca propria producţie. Deci nu are vocea aceea baritonală, care să impună la o masă a negocierilor nişte nişte termeni. O altă problemă pe care pe care o văd din comparaţiile pe care le facem cu alte state din regiune este lipsa noastră de integrare pe verticală. Lanţul nostru trofic până la raft este foarte segmentat.” Nichişoiu spune că sunt exemple de schimbare, dar pentru a trece la o tendinţă este nevoie de timp şi de un ingredient magic, predictibilitate. „Şi aici rolul statului este unul absolut fundamental. Noi în ultimii ani am văzut un stat român care a oferit orice altceva mediului antreprenorial decât predictibilitatea.” Al doilea vector economic este energia. România este în plin şantier regenerabil, după 10 ani de pauză, însă mai sunt necesare investiţii masive care să scadă preţul la energie şi să pună din nou piaţa pe direcţia exporturilor de energie.