Mureșan propune reformă radicală: cinci scenarii pentru companiile de stat în primul an

Cum va transforma reforma sectorul public?

Siegfried Mureșan, propus recent pentru funcția de prim-ministru, a pus pe masa Parlamentului o strategie ambițioasă de restructurare a sectorului public. Planul vine cu un termen limită strict: doar 12 luni în care entitățile de stat trebuie să se încadreze în cinci scenarii clare de viitor.

Documentul stufos, de 175 de pagini, a fost depus sâmbătă dimineață, la pachet cu lista miniștrilor propuși, și mizează totul pe tăierea birocrației și optimizarea resurselor.

O mutare riscantă: premierul desemnat a pus piciorul în prag și a avertizat că, dacă social-democrații vor bloca noua administrație, țara se îndreaptă direct spre alegeri anticipate.

Noua viziune de guvernare promite o curățenie generală în administrația centrală, transformată într-un executiv mult mai suplu. Planul prevede tăierea numărului de demnitari, unirea instituțiilor care fac cam același lucru și comasarea departamentelor de suport. Se vorbește deschis despre o grilă de salarizare corectă și despre un singur comandament național pentru digitalizare. Nici Parlamentul nu scapă de subțiere: numărul aleșilor ar urma să scadă cu 13%, o cifră argumentată prin datele recensământului din 2021.

În ministere se pune lacătul pe posturile excedentare, plafonul pentru secretarii de stat scade la cel mult trei, iar agențiile cu atribuții dublate dispar prin comasare.

O noutate absolută adusă de acest program este așa-numitul „dividend al reformei”. Mecanismul sună bine pe hârtie: începând cu 1 iulie 2027 – cu condiția ca deficitul bugetar pe 2026 să fie cel asumat –, jumătate din banii economisiți prin restructurare și din taxele în plus colectate se întorc în economia reală.

Concret, vor scădea taxele pe muncă. Cealaltă jumătate din sumă merge direct la astuparea găurilor din buget.

Ce se va întâmpla cu companiile de stat?

Sumele nu sunt bătute în cuie, ci vor fi recalculate anual prin legea bugetului, în funcție de realizările concrete, iar fiecare leu economisit va fi făcut public.

Capitolul dedicat companiilor de stat nu menajează pe nimeni: fiecare firmă fie se reinventează, fie se vinde, fie demonstrează negru pe alb că aduce o utilitate publică reală. În termen de un an, orice companie aflată în subordinea administrației centrale va fi băgată în una din cinci categorii: păstrare în portofoliul statului cu accent pe dezvoltare strategică; listare la bursă (prin oferte publice inițiale sau secundare, cu o felie rezervată micilor investitori); privatizare sau concesionare; etichetare drept monopol natural (cu contracte clare și costuri comparate cu cele ale operatorilor europeni); sau, pur și simplu, lichidare și închiderea activității.

Pentru firmele care merg în pierdere doi ani la rând se pregătește un audit independent necruțător. Vor primi un rating de la A la E, care le va expune performanța financiară în fața opiniei publice. Litera A înseamnă o companie de nota 10, fără nevoie de ajutoare de la buget, în timp ce B arată un business echilibrat, cu risc mic.

Lampa galbenă se aprinde la C – vulnerabilitate și monitorizare atentă –, devine portocalie la D (pierderi structurale care cer un plan dur de redresare) și se face roșie la E, adică zero șanse de supraviețuire și închiderea halei.

Măsurile fiscale lovesc și în privilegiile salariale: gata cu al 13-lea și al 14-lea salariu sau cu prime exagerate în companiile sută la sută de stat. Regula se aplică din primul an financiar complet, imediat ce avocații termină de verificat contractele colective de muncă. Ceea ce se economisește va fi raportat transparent.

Mai mult, dispar deconturile dubioase pentru vacanțe, cadourile de sărbători și alte beneficii din alte vremuri, iar unde organigrama e umflată, se va tăia în carne vie prin concedieri.

Transparența devine literă de lege: contractele colective, cheltuielile și bugetele vor fi la vedere pentru toată lumea.