Natalia Intotero: legea specială pentru femei în politică e inutilă

De ce legea specială e inutilă?

Natalia Intotero, deputata PSD, a intervenit recent în dezbaterea publică privind necesitatea unei reglementări legislative distincte care să asigure o prezență echilibrată a femeilor în sfera politică. În cadrul emisiunii „România, de Rîpă”, difuzată de Prima News, parlamentara a exprimat o poziție clară împotriva adoptării unui astfel de text legal specific.

Argumentul central al discursului său se bazează pe ideea că meritocrația și capacitatea demonstrată profesional ar trebui să rămână standardele fundamentale de selecție, fără a se crea distincții formale între sexe.

Pentru a sublinia validitatea punctului său de vedere, Intotero a apelat la date concrete referitoare la structura actuală a Camerei Deputaților. Ea a menționat că, în prezent, componența Biroului permanent al acestei camere este perfect simetrică, existând un număr identic de membri bărbați și femei.

Exemple concrete din cameră?

Această observație a servit drept dovadă empirică că echilibrul de gen poate fi atins natural, fără a impune mecanisme juridice forțate.

Deputata a afirmat că se simte în acord cu majoritatea colegilor de la masa de ședințe, considerând că o lege ad-hoc ar putea genera o inegalitate nedorită între categoriile de gen.

Cum se distribuie postează liderii?

Analizând mai în detaliu distribuția posturilor de conducere în interiorul Camerei Deputaților, reprezentanta PSD a oferit o radiografie a prezenței feminine în fruntele formatiunilor politice. Ea a specificat că, în cadrul Partidului Social Democrat, din cele patru persoane care ocupă funcții cheie, trei sunt femei.

La fel, în structura ALDE, dintre trei lideri, doi sunt femei, la care se adaugă prezența unei colege din partea SOS.

Pentru celelalte partide, balanța depinde de modul în care fiecare formațiune investește în Comisia Națională a Partidelor Politice (CNP), dar tendința generală pare favorabilă includerii active a femeilor.

Ce criterii ar trebui să conteze?

În continuare, Natalia Intotero a pledat pentru o abordare bazată pe implicare și seriozitate.

Ea a subliniat că, până acum, nu s-a creat nicio diferență sistemică în detrimentul sau în favoarea vreunuia dintre sexe în procesul de desemnare a reprezentanților.

Criteriile esențiale, conform perspectivei sale, ar trebui să fie capacitatea de muncă, competența tehnică și angajamentul față de responsabilitățile asumate. Astfel, accesul la funcții de conducere ar trebui să reflecte calitatea activității politice desfășurate, nu apartenența la un anumit grup demografic.

Mobilizarea femeilor fără lege?

Un alt aspect important al intervenției a vizuit evoluția recentă a modului în care leadership-ul politic tratează implicarea feminină. Intotero a observat că, în ultima perioadă, conducerile partidelor au început să acorde o atenție sporită mobilizării și integrării femeilor în activitatea partidului. Fenomenul s-a manifestat independent de orice cadru legislativ nou. Rezultatele acestei deschideri interne par să fie vizibile și pe plan electoral.

Deputata a susținut că formațiunile care au valorificat potențialul și implicarea cadrelor feminine au reușit să obțină scoruri electorale superioare, demonstrând că atractivitatea pentru electorat poate fi amplificată prin diversitatea internă, nu prin obligații externe impuse de stat.

Sistemul se echilibrează singur!

Concluzia trasă de parlamentară este că sistemul actual permite și încurajează o creștere organică a prezenței femeilor în politică. Participarea ar trebui stimulată prin recunoașterea abilităților individuale și a performanțelor reale, evitând complexizarea aparatului legislativ cu norme specifice genului.

Poziția adoptată de Natalia Intotero sugerează încrederea că piața politică se autoechilibrează treptat, oferind șanse egale celor care demonstrează competență, indiferent de genul acestora.

Experiența acumulată de diverse partide indică faptul că incluziunea activă a femeilor nu doar că nu este un scop abstract, ci un factor care contribuie concret la succesul electoral, transformând diversitatea într-un avantaj strategic pentru formațiunile politice.