Piața Romană: arhitectură pierdută, povești din Nottara și pirații de casete

Ce rămâne din arhitectura pierdută a Piaței Romanе?

Piața Romană: arhitectură pierdută, povești din Nottara și pirații de casete

Știri de Ultimă Oră

Premierul Ilie Bolojan prezintă bilanțul la final de mandat, astăzi la 18.30Prim-ministrul olandez Rob Jetten și partenerul său așteaptă primul copil prin mamă surogatRadu Oprea, noul ministru al Apărării: „Voi crește calitatea vieții militarilorDan Șucu și fiul lui Borcea, parteneri în afacerea cu avioane private My Jet

Piața Romană, de la arhitectura pierdută la povești cu actorii din Nottara și pirații de casete Piața Romană, spațiu emblematic pentru Bucureștiul post-socialist, este pusă sub lupă într-o expoziție care îmbină nostalgia, memoria individuală și colectivă, cu prezentul. Din centrul pieței, de la balconul apartamentului în care locuiește dintotdeauna, documentarista Ilinca Micu cartografiază. Vedem straduța ce duce spre Piața Amzei, fostul magazin Eva și sediul ONT, bloc din 1960 – 1961, și Cinema Studio.

Ea completează cu imobilele Casata, construit în 1979, Grădinița, din 1980, Teatrul Nottara, prin povești spuse de tehnicienele de acolo despre actori ca Ion Dichiseanu, Margareta Pogonat și Ștefan Sileanu, și blocul Leonida, din 1939.

Detalii arhitecturale pierdute pentru totdeauna sau rătăcite azi între bannere, afișe și graffiti, au fost cercetate mai multe luni de Andreea Cel Mare, iar istoria urbană și arhitecturală privind evoluția Pieței Romane îi aparține lui Gruia Bădescu, designer urban și cercetător la University of Konstanz (Germania). Citiți mai mult pe Curatorial. ro.

Cum transformă memoria individuală spațiul public post-socialist?

Expoziția nu se limitează la o analiză pur formală a clădirilor, ci explorează și dimensiunea umană a pieței – modul în care locuitorii, artistii și muncitorii au contribuit la formarea identității acestui loc. Prin interviuri cu vecii de lungă dată și cu fosta personală a teatrului Nottara, s-au redescoperit anecdotă despre repetiții nocturnă, despre actorii care ieșeau în pausă la bufetele din jurul pieței sau despre cum pirații de casete, activați în anii ’90, foloseau geamurile blocelor drept suporturi de difuzare informală a muzicii și filmelor.

Aceste practici, deși informale, au contribuit la crearea unui atmosferă de viață culturală spontană, în contrast cu oficializarea spațiilor publice din perioadele anterioare.

De asemenea, cercetarea lui Andreea Cel Mare a identificat elemente arhitecturale uitate – като što орнаментална каменарка на фасадата на блока Leonida или остаткови от pierwotna boiserie în holurile Blocului Casata – care au fost acoperite sau eliminate în timpul renovarilor ulterioare, dar care sunt acum reconstruite virtual prin fotografii de arhivă și modele 3D prezentate în expoziție. Acest lucru subliniază tensiunea dintre conservarea memoriei materială și presiunea dezvoltării urbane contemporane, transformând Piața Romană într-un studiu de caz despre cum orașele își reconstruiesc trecutul în fața presiunilor prezentului.