Prețurile la motorină ar putea crește cu 0,85 lei pe litru începând cu 1 noiembrie

Cum afectează incertitudinea relațiile producători-distribuitori?

Presiunea prețurilor la combustibil și incertitudinea pieței de construcții în 2026

În contextul unei piețe aflate sub stres financiar și logistic, sectorul construcțiilor din România se confruntă cu o serie de provocări interconectate, care complică planificarea oricărui proiect de dimensiune medie sau mare. Datele statistice oficiale indică o creștere a volumului de lucrări, dar acest dinamism se ciocnește cu o instabilitate crescută a costurilor de producție și aprovizionare.

Conform datelor publicate de Institutul Național de Statistică la începutul lunii octombrie 2026, volumul total al activităților de construcții a înregistrat o creștere de 15,4% în primele opt luni ale anului, față de perioada corespunzătoare din anul anterior. Segmentul rezidențial a performanat mai bine, cu un avans de 22,9%, în timp ce lucrările de construcții noi au urcat cu 18,7%.

Un punct de vârf s-a înregistrat în august, când activitatea a depășit cu 40,5% nivelul din august 2025, iar la clădirile rezidențiale creșterea a atins 54,9%.

Cu toate că este vorba de o singură lună, experții din domeniul depozitelor virtuale recomandă o interpretare prudentă a acestei cifre izolate.

Pe planul comercial, incertitudinea domină relațiile dintre producători și distribuitori. Analiza sectorului relevă că aproximativ șapte din zece fabrici nu au stabilit încă o politică fermă de prețuri pentru anul 2027.

În multe categorii de produse, valabilitatea ofertelor a fost redusă la doar 30 de zile, o perioadă scurtă care reflectă teama față de fluctuațiile de piață.

Cosmin Răileanu, fondatorul platformei de analiză a depozitelor, explică că această situație este valabilă pentru toate fabricile cu care compania sa este în negociere. Deși discuțiile se concentrează pe posibilitatea unui curs de schimb al euro la 6 lei, Răileanu consideră că cursul valutar reprezintă doar vârful aisbergului. Problema reală constă în suprapunerea a cinci presiuni simultane: variabilitatea valutară, costurile energiei, prețul combustibilului și transportului, costul materialelor și condițiile de finanțare.

Când toți acești factori se mișcă simultan, nici producătorul, nici distribuitorul nu mai pot garanta prețurile pe termen lung, iar constructorul nu mai poate estima cu certitudine costul final al unui proiect pe care îl contractează astăzi, dar care se va executa peste șase luni. „Pentru mine, acesta este cel mai important semnal din piață înainte de 2027: nu scumpirea în sine este cel mai mare risc, ci impredictibilitatea”, a subliniat Răileanu.

Scenariul unui euro la 6 lei trebuie tratat ca o ipoteză, nu ca o certitudine. O eventuală depreciere a monedei naționale ar avea un efect mai amplu decât simpla scumpire a materialelor importate direct, deoarece multe materii prime, echipamente și componente se achiziționează în euro, inclusiv de către producătorii care livreză produse finite pe piața locală.

La data de 6 octombrie 2026, cursul anunțat de Banca Națională a României a atins un maxim istoric de 5,3527 lei pentru o unitate de valută europeană, în timp ce la 21 octombrie cursul se situa la 5,3297 lei, comparativ cu 5,0905 lei la începutul anului.

Aceasta înseamnă o depreciere a leului de aproximativ 4,7%. Pentru a ajunge la pragul de 6 lei, ar mai fi necesară o creștere suplimentară de circa 12-13%, conform calculelor din analiza citată.

În această scenaristică, un constructor care semnează azi un contract în monedă națională, dar care va cumpăra ulterior materiale cu prețuri indexate la euro, se poate trezi cu un buget inițial insuficient pentru aceleași cantități de materiale.

În ceea ce privește energia, presiunea este accentuată de sezonul rece. Pentru produsele de bază ale construcțiilor, precum cimentul, cărămida, sticla, oțelul și materialele termoizolante, costurile energetice au o pondere semnificativă în cheltuielile de fabricație. Europa intră în perioada iernii cu depozitele de gaze naturale umplute doar puțin peste 70%, cel mai scăzut nivel înregistrat din 2011, când a început monitorizarea oficială, iar prețul gazelor pe piețele de schimb se află aproape de maximul din ultimii patru ani.

Dacă iarna va fi mai geroasă decât media istorică, stocurile ar putea coborî până la aproximativ 11%, factor care ar putea menține presiunea asupra prețurilor energetice.

Producătorii de materiale de construcții ar putea fi obligați să recalculare prețurile de producție în cazul unei scumpiri a gazului sau a electricității.

De ce sunt costurile de transport un factor critic?

Impactul exact variază în funcție de consumul energetic specific al fiecărui producător, de tipul contractelor de furnizare și de capacitatea firmei de a absorbi temporar costurile suplimentare. Menținerea unui preț stabil pe o perioadă de câteva săptămâni nu oferă nicio garanție că aceleași condiții vor fi valabile pe parcursul întregului an 2027.

Costurile de transport constituie un alt factor critic.

Transportul este prezent în toate etapele proiectului, de la aducerea materiilor prime la unitățile de producție, la livrarea produselor finite către distribuitori sau șantiere, până la alimentarea utilajelor pe toată durata lucrărilor.

În intervalul cuprins între 4 septembrie și 10 octombrie 2026, pe fondul perturbărilor de aprovizionare la nivel internațional, prețul mediu al motorinei în România a crescut cu 7,3%, de la 10,16 lei/litru la 10,90 lei/litru, cu un vârf de 10,95 lei/litru înregistrat pe 22 septembrie.

În același interval, prețul benzinei a urcat cu 5,0%, de la 9,66 lei/litru la 10,14 lei/litru. Aceste cote includ reducerea temporară cu 25% a accizei la motorină, măsură aplicabilă până la 31 octombrie 2026. Dacă această scutire fiscală nu va fi prelungită, se estimează că prețul litrului de motorină ar putea crește cu circa 0,85 lei.

Costurile de transport devin esențiale mai ales pentru materialele voluminoase sau grele, unde distanța până la șantier, gradul de încărcare a camioanelor și numărul de transporturi intermediare influențează semnificativ costul final.

Riscul se amplifică în cazul contractelor pe termen lung. Pentru firmele care participă la licitații sau preiau lucrări cu termene de execuție de șase, nouă sau douăsprezece luni, decalajul dintre valabilitatea scurtă a ofertelor și durata lungă a proiectului generează un risc comercial substanțial.

O ofertă competitivă în septembrie 2026 nu garantează că costurile de aprovizionare din martie 2027 vor rămâne aceleași. Experții sugerează ca firmele să negocieze clauze de ajustare a prețurilor și să planifice achizițiile pe etape. Achiziția integrală a materialelor din timp poate blocarea prețului, dar imobilizează capital și generează costuri suplimentare de depozitare.

Pe planul finanțării, o altă tensiune apare în relația dintre execuția lucrărilor și disponibilitatea lichidităților. La 10 septembrie 2026, Ministerul Dezvoltării a anunțat epuizarea creditelor bugetare alocate Programului Național de Investiții „Anghel Saligny” pentru acest an. Începând cu 11 septembrie, beneficiarii nu au mai putut depune solicitări de transfer, cu excepții punctuale, iar mecanismul poate fi reluat doar prin o rectificare bugetară sau prin fonduri din rezerva guvernamentală.

Guvernul Niculescu lucrează la prima rectificare bugetară a anului, așteptată până la finalul lunii octombrie, iar o a doua este prevăzută la sfârșitul lui noiembrie.

Din prioritățile publicate până acum, care includ sănătatea, afacerile interne, serviciile de ambulanță și compensările la energie, programul „Anghel Saligny” lipsește, ceea ce indică o lipsă de suplimentare a fondurilor.

Deși nu înseamnă că toate șantierele cu finanțare publică s-au oprit complet, situația evidențiază importanța critică a lichidității într-un sector în care plățile către furnizori și angajați preced încasările de la beneficiarii finalilor. Dacă un constructor trebuie să acopere simultan achizițiile de materiale, salariile și costurile de funcționare, în timp ce prețurile se scumpesc, presiunea asupra capitalului de lucru devine considerabilă.

Răileanu avertizează asupra unui posibil paradox: România poate deține proiecte, fonduri europene și șantiere active, dar constructorii pot fi în imposibilitatea de a estima precis costurile și, în același timp, pot fi forțați să finanțeze perioade tot mai lungi din propriul capital propriu. Analiza subliniază că efectele menționate nu se cumulează mecanic și că nu toate costurile vor crește obligatoriu; unele categorii de cheltuieli pot se stabiliza sau chiar scădea.

Dificultatea principală constă în lipsa vizibilității necesare pentru elaborarea unui buget realist.

În practică, constructorii ar trebui să verifice termenele de valabilitate ale ofertelor, să negocieze mecanisme contractuale de ajustare, să sincronizeze livrările cu ritmul efectiv al lucrărilor și să dimensioneze realist nivelul capitalului de lucru necesar pentru a acoperi eventualele fluctuații.