Radio România la 96 de ani: De la „Alo, alo, aici Radio București!” în eter

„Alo, alo, aici Radio București!”?

Ziua Națională a Radioului ne reamintește în fiecare an, pe 1 noiembrie, de momentul în care undele electromagnetice au schimbat pentru totdeauna felul în care românii se informează și se culturalizează. Sărbătoarea a fost oficializată prin Legea nr. 255/2019, ca o reverență în fața unui secol de istorie radiofonică.

Se întâmpla acum aproape un secol, pe 1 noiembrie 1928, la ora 17:00. Atunci s-a auzit pentru prima dată în difuzoare semnalul postului național.

Primele cuvinte rostite în eter — „Alo, alo, aici Radio București!” — au aparținut profesorului Dragomir Hurmuzescu, cel care conducea Societatea de Difuziune Radiotelefonică din România.

Transmisiunea a plecat dintr-un sediu modest de pe strada General Berthelot nr. 60, folosind un emițător provizoriu de 400 de wați, împrumutat de la compania britanică Marconi. Aventura radiofonică a durat atunci până la miezul nopții și a adus încase-uri un mozaic surprinzător: un discurs inaugural, un recital de poezie, știri, prognoza vremii, momente muzicale și o conferință despre versurile populare.

Cine erau primele vedete ale eterului?

În acea seară memorabilă, poetul Horia Furtună a recitat „Un suflet nou”, o dedicație simbolică pentru zorii noii ere a comunicării.

La începuturi, redacția însemna o mână de oameni — doar 17 angajați. Programul se întindea pe durata a doar câteva ore pe zi, îmbinând știrile cu muzica clasică și cea de dans.

Pe măsură ce apetitul publicului a crescut, grilele de programe s-au diversificat cu emisiuni care au făcut istorie: „Ora copiilor”, „Ora veselă”, „Ora femeilor”, „Cronica muzicală”, „Cronica dramatică” sau „Poșta amatorilor”.

Cronologia acelor zile de pionierat este presărată cu premiere remarcabile. Pe 4 noiembrie 1928, actrița Victoria Mierlescu urca în premieră la microfon pentru un recital de versuri. Câteva zile mai târziu, pe 9 noiembrie, ieșea de sub tipar revista „Radiofonia”. Până la finalul anului, pe 30 noiembrie, Orchestra Radio susținea primul concert simfonic transmis în direct, iar pe 8 decembrie se difuza prima emisiune dedicată publicului feminin.

Cum s-a născut Legea 255/2019?

Drumul până la acea primă emisie n-a fost deloc simplu. Totul a început în 1925, când s-a înființat Asociația Prietenilor Radiotelefoniei, condusă tot de neobositul profesor Hurmuzescu, aflat atunci la conducerea Institutului Electrotehnic din București.

Tot în 1925, pe 13 septembrie, apărea prima publicație de profil, „Radio Român”.

Pe parcurs, statul a pus bazele monopolului asupra emișiunilor prin „Legea pentru instalarea și folosința stațiunilor și posturilor radioelectrice”, promulgată în iulie 1925. Regulamentul de aplicare prevedea o societate pe acțiuni cu capital mixt: 60% de la stat și 40% din sectorul privat.

După Decretul regal din 15 decembrie 1925 și aprobările de la Geneva și din Consiliul de Miniștri, prima adunare generală de constituire a avut loc pe 17 ianuarie 1928. Atunci au fost aprobate statutele și s-a ales primul consiliu de administrație, care s-a întrunit pe 5 martie 1928 — momentul considerat adevăratul start al activității.

Radio-ul a schimbat destinul României!

Instituția a crescut odată cu țara. Pe 4 aprilie 1936, numele s-a schimbat în Societatea Română de Radiodifuziune.

O altă turnură majoră a venit în 1956, odată cu apariția Televiziunii Române și fuziunea temporară într-o singură entitate: Radioteleviziunea Română. Despărțirea oficială și întoarcerea la autonomia editorială s-au produs abia prin Legea nr. 41 din 17 iunie 1994.

Astăzi, pe lângă tradiția noastră din noiembrie, sărbătorim din 2012 și Ziua Mondială a Radioului, proclamată de UNESCO pe 13 februarie.

Este încă un prilej de a cinsti o moștenire fabuloasă și pe toți cei care au ținut microfonul viu de-a lungul deceniilor.