Rolul rezoluției bancare în drumul României spre zona euro este explicat.

Cum au influențat crizele financiare dezvoltarea economică?

În ultimele decenii, experienţa internaţională a arătat că diferenţele de dezvoltare dintre state sunt influenţate nu doar prin resurse naturale, poziţionare geografică sau alte avantaje materiale specifice, ci şi prin robusteţea instituţiilor publice, capacitatea acestora de a transmite încredere şi a asigura predictibilitate şi modul în care reuşesc să faciliteze gestionarea de către actorii economici a riscurilor, perioadelor de tensiune şi incertitudine. Una dintre ideile centrale ce se regăsesc în lucrările laureatului Premiului Nobel pentru economie Daron Acemoglu - prezent recent la Bucureşti, în cadrul unei conferinţe dedicate viitorului economiei - este aceea că dezvoltarea sustenabilă a unei naţiuni depinde în mod esenţial de calitatea instituţiilor sale.

Știri de Ultimă Oră

Comisia Europeană propune un plan pentru a reduce dependența de îngrășăminte externeLegea privind intervenția în cazurile cu urși bruni a fost adoptatăBulgaria solicită clarificări din partea UE, afirmă Radev la BerlinAbsolvenții liceelor pedagogice trebuie să urmeze facultatea

Cu alte cuvinte, prosperitatea pe termen lung nu este doar rezultatul acumulării de capital sau al progresului tehnologic, ci şi al existenţei unor mecanisme instituţionale capabile să susţină stabilitatea, încrederea şi buna funcţionare a economiei.

În interiorul acestui ansamblu instituţional, sistemul bancar ocupă un loc aparte. Cum asigură instituțiile publice circulația economiilor către investiții? El asigură circulaţia economiilor către investiţii, finanţarea economiei reale, transmiterea politicii monetare şi, nu în ultimul rând, funcţionarea mecanismelor de plată pe care se bazează activitatea economică de zi cu zi.

Din acest motiv, robusteţea sistemului bancar este o condiţie esenţială pentru stabilitatea economică şi socială în ansamblu. Te-ar putea interesa și: În acest context trebuie înţeleasă şi importanţa pe care a dobândit-o, în ultimele două decenii, cadrul de rezoluţie bancară.

În arhitectura europeană de stabilitate financiară

În arhitectura europeană de stabilitate financiară, acesta reprezintă astăzi o componentă indispensabilă a ansamblului de instrumente aflate la dispoziţia autorităţilor responsabile de funcţionarea robustă a sistemului financiar.

Pentru a înţelege însă pe deplin relevanţa acestor evoluţii, este important să ne amintim contextul din care ele au apărut.

Marea criză financiară din 2008-2009 — care a afectat deopotrivă economii avansate, emergente şi în curs de dezvoltare — a avut un impact atât de amplu şi de profund încât a determinat schimbări majore de paradigmă în ceea ce priveşte modul în care este înţeleasă şi protejată robusteţea sistemului financiar. Anterior acesteia, se considera că stabilitatea preţurilor de consum, adică o inflaţie redusă, aduce implicit şi o stabilitate a preţului activelor financiare, care asigură, ca o consecinţă directă, stabilitatea sistemului financiar în ansamblu.

Totodată, conceptele de recesiune şi criză financiară se foloseau într-o oarecare echivalenţă.

Efectele crizei financiare din 2008-2009 au evidenţiat însă că o criză în sistemul financiar poate apare fără să existe o recesiune în prealabil, şi, foarte important, inclusiv într-o perioadă în care inflaţia se află la un nivel redus.