România și Moldova, în fața amenințării rusești: o analiză DW

Dronele rusești apar tot mai des în spațiul nostru aerian!

România și Republica Moldova sunt în fața unei amenințări rusești în creștere, conform unei evaluări realizate de Deutsche Welle. Punctul de plecare al analizei a fost declararea generalului în rezervă Adrian Ciolponea, fostul cel mai înalt gradat militar român din NATO.

Según expertul, până în anul 2030, Rusia va termina reconstituirea integrală a forțelor armate și va recupera plena capacitate de luptă.

Europa, spre deosebire, are doar aproximativ trei ani rămași înainte de a trebui să decidă cum va Generalul Ciolponea a formulat această observație într-un interviu pentru Libertatea, explicând că scopul strategiei rusești nu este ocuparea teritorială a Europei, ci exercitarea de presiune asupra marginilor NATO, pentru a testa rezistența și unitatea Alianței.

În acest context tens, țările de pe flanca estică a Alianței – în special statele baltice, Polonia și România – devin progresiv mai expuse la riscuri directe. O situație similară se vede și la Republica Moldova, pe care fostul director al CIA, David Petraeus, l-a menționat recent ca posibilă următoare țintă în strategia de extindere a influenței rusești.

Războiul hibrid desfășurat de Moscova se intensifică, exploatând vulnerabilitățile interne ale statelor vecine.

În România, acest lucru se manifestă prin exploatarea crizei politice din București, iar în Chișinău, grupările pro-ruse din parlament încearcă să consolideze pozițiile prin inițiative care blochează sau diminuează autoritatea președintelui Maia Sandu.

Cum a evoluat modus operandi al amenințării cu drone?

În același timp, frecvența incidentelor cu drone neidentificate sau de origine rusă a crescut clar, afectând atât spațiul aerian al României, cât și cel al Republicii Moldova. Deși e tot mai evident că aceste intrări fac parte dintr-o campanie sistematică îndreptată spre aceste două state, autoritățile din București au ales, până acum, tăcerea și inactivitatea.

Nu au fost luate măsuri concrete față de intrunerile nelicențiate în spațiul aerian român, iar percepția publică sugerează o indiferență față de criza de securitate care se dezvoltă pe malul răsărit al Prutului.

În contrast cu această pasivitate, în cadrul sesiunii Adunării Generale a Națiunilor Unite, primarul Bucureștiului, Nicușor Dan, a declarat public că Republica Moldova este a doua națiune afectată direct de conflictele generate de agresiunea rusească, promțând sprijin political și cooperare militară pentru a consolida rezistența chișinăvă. Totuși, datele objective contraddic această retorică: spațiul aerian al Republicii Moldova a fost încălcat de 44 de ori de drone provenite din Federatia Rusă, iar în 13 dintre aceste cazuri, intrările au dus la explozii.

În anul 2026, România a înregistrat 27 de încălcări ale spațiului aerian national prin drone neautorizate, iar doar în ultimele luni a decis să intervină prin doborârea acestor aparate volante.

Modus operandi al amenințării dronei a évoluat semnificativ: dacă inițial incidentele se concentrau în zonele sud-vestice ale țării, acum aparatele neautorizate ajung să pénetreze în județele din nord-estul României, unde infrastructura de radar și supraveghere militară este mai puțin dezvoltată, iar detectarea devine mai dificilă. Un punct vulnerabil semnificativ este platforma Neptune Deep, unde lipsa unei acoperiri radar adecvate face zona practicamente invizibilă pentru sistemele de monitorizare.

Dronele observate în această regiune au fost identificate nu prin capacitățile militare naționale, ci prin observațiile efectuate de veselii comerciale care tranzitau zona – un lucru care subliniază lipsa unui sistem integrat de detecție și alertă.

Pe lângă amenințăria aeriană, dimensiunea maritimă a conflictului a suferit și ea o transformare: Rusia conduce atacuri sistemice împotriva vaselor mercantile care navighează spre sau din porturile ucrainene, îndreptându-și eforturile spre disruptarea fluxurilor comerciale către Marea Mediterană. Acest schimb de paradigmă – de la război clasic la conflict comercial maritim – indică o strategie rusească adaptată, care urmărește să afecteze economia ucraină prin presiunea exercitată pe rutele de transport naval, în loc să încerce ocuparea directă a teritoriului.