Românii din diaspora se tem că familiile lor nu s-ar descurca fără banii trimiși
Dependența economică a familiei?
Românii din diaspora trimișează bani pentru a sprijini familia din România, dar se tem că nu ar putea descurca fără acest ajutor.
Știri de Ultimă Oră
Premierul Ilie Bolojan prezintă bilanțul la final de mandat, astăzi la 18.30
Prim-ministrul olandez Rob Jetten și partenerul său așteaptă primul copil prin mamă surogat
Radu Oprea, noul ministru al Apărării: „Voi crește calitatea vieții militarilor
Dan Șucu și fiul lui Borcea, parteneri în afacerea cu avioane private My JetE greu plecat, e greu și-n țară. 4 din 10 români din diaspora se tem că familia din România nu s-ar descurca fără banii trimiși de ei.
Un studiu realizat pe 1.184 de români din diaspora arată cât de mult continuă aceștia să-și sprijine familiile din România și care sunt cele mai mari griji ale celor plecați. La inițiativa Allianz-Țiriac, în rândul a 1.184 de români care trăiesc în străinătate, arată cât de mult contează pentru cei rămași acasă banii trimiși din diaspora.
Mulți continuă să-și sprijine financiar părinții și copiii rămași în țară, să plătească rate sau să se ocupe de locuințele pe care le dețin aici.
Legătura afectivă și grija de a nu eșua!
În condițiile în care nu vorbim despre ajutoare oferite ocazional, aproape 4 din 10 români din străinătate se tem că, în cazul unui eveniment grav, familia din România nu s-ar descurca fără ajutorul lor.
Această dependență economică reflectă o realitate structurală a economiei românești, unde veniturile din muncă locală nu acoperă mereu costurile esențiale ale traiului. Pentru mulți emigrați, remitențele nu mai sunt un simplu gest de solidaritate, ci devin pilonul principal al bugetului familial. Analiza datelor sugerează că anxietatea celor plecați este alimentată de incertitudinea legată de stabilitatea sistemului de pensii și de sănătate, aspecte care îi determină să mențină un flux constant de fonduri.
Această dinamică creează un cerc vicios, în care absența fizică este compensată prin prezență financiară, transformând diaspora într-un motor economic invizibil, dar crucial, pentru comunitățile rurale și urbane din România.
Dincolo de cifre, studiul evidențiază o legătură afectivă profundă, marcată de sentimentul vinovăției și al responsabilității. Cei intervievați descriu relația cu familiile rămase acasă ca fiind una de parteneri ineguali, unde banii reprezintă singurul limbaj comun de susținere. Frica de a nu fi capabili să facă față unei crize medicale sau logistice fără sprijinul direct al emigranților subliniază fragilitatea rețelelor de suport social tradiționale.
Astfel, decizia de a trimite bani devine o formă de asigurare emoțională, menită să reducă distanța psicologică dintre cele două lumi și să garanteze un minim de siguranță pentru cei dragi lăsați în urmă.