Unchiul Eftimie și influența sa ascunsă în cariera lui Ion Iliescu

Eftimie, mai în vârstă și cu un job stabil, l-a susținut pe Ceaușescu!

Ascensiunea rapidă a lui Ion Iliescu în conducerea Partidului Comunist din anii ’60 are rădăcini mai adânci decât se credea.

Documentele descoperite în arhivele fostului Muzeu de Istorie al PCR — acum Muzeul Țăranului Român — arată că sprijinul decisiv nu a venit doar de la parte, ci de la un legătură familială puțin cunoscută: unchiul său, Eftimie Iliescu.

Părintele lui Ion, Alexandru Iliescu, a fost un militanţ de marca în mișcarea comunistă clandestină. Dar în 1945, după ce a fost exclus din PCR pentru că a susținut colegii „din închisori” opuși lui Gheorghiu-Dej, a murit bolnav. Astfel, tânărul Nelu Iliescu, fiul unui „fracionist” condamnat de aparat, nu parta de multe perspective în anii imediati după război.

Dar cine l-a ajutat să se ridice? Eftimie. Lucrând ca măcelar în diferite ateliere, Eftimie a fost de asemenea prins de mașina de securitate. În ultimele ani ai década de ’30, el a locuit cu un tânăr eliberat din detenție — Nicolae Ceaușescu, din Scornicești — în mansarda cladirii de pe strada Crișului nr. 10, la intersecția cu strada Radu Vodă, între 1938 și 1939.

Eftimie, mai în vârstă și cu un job stabil, a susținut material pe Ceaușescu, atunci fără loc de muncă. împreună au participat la evenimente publice, inclusiv la sărbătoarea de 1 Mai 1939 în Parcul Carol, organizată de breslele carliste, unde au beau mici și băut bere.

În 1979, Eftimie a scris o mărturie pentru o muzeoagrafă, amintind acea zi. Contextul era favorabil: Ceaușescu era acum conducător, și Eftimie a vrut să-i lude recunoștința. La acea manifestație, a fost aleasă „Regina muncii” Lenuța Petrescu, viitoarea soție a lui Ceaușescu și ulterior o personalitate de renume. Se spune că Ceaușescu a cumpărat toate cărțile poștale folosite ca buletin de vot și le-a oferit ei — și unele surse indică că Eftimie a fost cel care a finanțat gestul.

A fost ofițer la Securitate în anii '50?

Deși nu există dovezi concrete, unele vozesc că Eftimie a apărut și pe lista de iubiți ai Elenei Ceaușescu — un punct stadig disputat.

Cariera lui Eftimie a continuat: a fost ofițer la Securitate în începutul anilor ’50, apoi eliberat după demiterea lui Teohari Georgescu.

În 1971, ca director adjunct la „Flacăra Roșie”, a primit Ordinul 23 August, clasa a III-a, de la vechiul prieten Nicu Ceaușescu. Apoi a devenit director la unitatea „Pionierul”, unde s-au produs încălțăminte — și unde, mai târziu, s-a întâmplat tragedia de la Colectiv. A ieșit la pensie de acolo.

Între ei două a existat o încredere construită în ilegalitate. Se poate imagina o conversație din 1946: Eftimie, vedând nepotul său orfan și vulnerabil, îi cere lui Nicu să-l ghideze spre un viitor mai bun. Și a funcționat. Ion Iliescu a urcat rapid — a devenit secretar al CC al PCR pentru propaganda și a condus organizația tineretului comunist.

Dar în 1971, când a simțit că protejatul său devinea prea ambițios, Ceaușescu l-a retras în fund, mutându-l în al doilea eșalon al nomenclaturii.

Eftimie a murit în anii ’80.

Dar amintirea sa nu a oprit Ion Iliescu să vorbească public critic despre fostul său protector — chiar și în timpul șederii la Târgoviște.