Viitorul profesorilor în era inteligenței artificiale: Școala românească în impas

Școala românească se confruntă cu o provocare multidimensională!

Inteligența artificială redefinește rolul dascălului: Sistemul educațional din România caută soluții în fața unei crize identitare

Într-o analiză profundă a transformărilor din domeniul instructiv-educativ, prof.

Florian Lixandru, care ocupă actualul post de inspector general al Inspectoratului Școlar al Municipiului București și deține experiența anterioară ca secretar de stat în Ministerul Educației și Cercetării, a subliniat recent că instituția școlii din România traversează o perioadă critică, caracterizată printr-un impas structural.

Discuțiile s-au desfășurat în cadrul emisiunii „DC Edu”, moderată de prof. univ. dr.

Sorin Ivan, unde expertul a explorat nu doar posibilitățile oferite de tehnologie, ci și limitele acesteia, precum și necesitatea restructurării modului în care profesorii sunt pregătiți prin intermediul fondurilor europene.

Lixandru a afirmat clar că școala românească se confruntă acum cu o provocare multidimensională, fiind obligată să Printre acestea, cea mai presantă întrebare privește direcția în care sunt pregătiți elevii pentru viitorul imediat. Este esențial să definim ce competențe specifice trebuie să stăpânească un student pentru a fi capabil să navigheze într-o lume dominată de algoritmi și inteligență artificială, o realitate care nu mai poate fi ignorată sau marginalizată în curriculum.

Tradiționala metodologie prin care un elev demonstra asimilarea materialului – de exemplu, prin redactarea unui rezumat la limba română sau a unei compuneri la istorie, procese care implicau filtrarea informației prin propriul intelect – a dispărut aproape complet. În prezent, accesul la platforme generative permite oricui, indiferent de vârstă, să producă în câteva secunde pagini întregi de text cu o structură impecabilă, ilustrații grafice complexe sau sinteze detaliate.

Această externalizare a efortului intelectual ridică o întrebare fundamentală: ce componentă din procesul de învățare mai rămâne autentic când mașina preia sarcina cognitivă principală?

Elevii execută manual o multitudine de sarcini academice!

Inspectorul general a explicat că există o multitudine de sarcini academice pe care elevii le execută manual, dar care pot fi finalizate de inteligența artificială într-un timp extrem de scurt. Acestea includ scrierea de texte, extragerea ideilor principale și generarea de imagini. Consecința logică este necesitatea redefinirii rolului elevului: acesta trebuie să înțeleagă nu doar cum funcționează tehnologia, ci și care sunt limitele acesteia.

Elevul trebuie să fie capabil să distingă între realitate și manipulare, să Pentru a aborda această tranziție, sistemul de învățământ a inițiat o serie de măsuri concrete, axate pe investiții tehnologice și formare profesională.

Prin proiectele de pedagogie digitală finanțate din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), s-au achiziționat table interactive și s-au echipat laboratoare inteligente, însoțite de zeci de mii de ore de instruire dedicată.

Totuși, simpla dotare tehnică nu garantează automat modernizarea școlii dacă metodologia didactică rămâne statică.

Există o discrepanță clară între infrastructura digitală și capacitatea de a o integra eficient în actul pedagogic, deoarece ecranele nu pot compensa lipsa unei strategii coerente de predare.

Florian Lixandru a menționat că profesorii au beneficiat, într-o anumită măsură, de programe de formare în pedagogie digitală. Se referă explicit la programul finanțat din PNRR, la care au participat 100.000 de cadre didactice, însă numărul este considerat insuficient pentru a acoperi integral nevoile sistemului.

Expertul susține că responsabilitatea cade pe umerii celor implicați în managementul educațional: trebuie pornit de la formarea profesorilor, demonstrându-le limitele și utilitatea inteligenței artificiale în contextul educațional.

Doar după ce dascălul a internalizat aceste concepte, el poate veni în fața copiilor și le poate explica, la rândul lor, cum să gândească critic limitele și potențialul acestui instrument revoluționar.

Astfel, școala românească își recapătă echilibrul, transformând provocarea tehnologică într-o oportunitate de dezvoltare a gândirii critice, nu într-o amenințare la adresa profesiei de profesor.