Sărăcia în Europa: Strategie ambițioasă sau promisiuni deșarte?

Va reuși Europa să învingă sărăcia?

Europa se confruntă cu o provocare majoră: sărăcia.

Astăzi este lansată prima Strategie europeană anti-sărăcie, o inițiativă care ridică o întrebare crucială: este vorba de o acțiune reală sau doar de un exercițiu de imagine?

Este o coincidență izbitoare că această strategie apare în contextul în care România a demonstrat, prin gestionarea defectuoasă a politicilor sociale de către administrația Ilie Bolojan, amploarea crizei sărăciei. Țara noastră a devenit un exemplu negativ, invocat adesea în discuțiile europene despre necesitatea unor măsuri coordonate. În România, consecințele politicilor anterioare sunt evidente, dar cum stau lucrurile la nivelul Uniunii Europene?

Cifrele sunt alarmante. În 2024, peste 93,3 milioane de oameni din UE se aflau în risc de sărăcie sau excluziune socială, reprezentând 21% din populație. Această situație de criză a fost accentuată de consecințele războiului. Mai grav este că aproape 19,5 milioane de copii din UE trăiesc în sărăcie sau sunt excluși social, adică aproximativ unul din patru copii.

România, ultimul pe listă?

Documentul lansat astăzi, cu 15 pagini, își propune să reducă numărul persoanelor aflate în risc de sărăcie cu cel puțin 15 milioane (inclusiv 5 milioane de copii) până în 2030. Strategia este gândită pe etape, dar întrebarea este dacă aceste obiective vor fi atinse.

Este important să ne implicăm, deoarece România a fost grav afectată de politici sociale ineficiente.

Un guvern anterior a tăiat fonduri cruciale pentru cei mai vulnerabili, ceea ce a dus la o creștere dramatică a sărăciei și a excluziunii sociale. Statisticile europene arătau că doar Bulgaria (30,3%) avea un risc de sărăcie și excluziune socială mai mare decât România (26,9%). Grecia și Spania se aflau pe locul următor, cu 26,9% și, respectiv, 26,8%.

În contrast, țări precum Republica Cehă (11,3%), Slovenia (14,4%) și Olanda (15,4%) înregistrau niveluri mult mai scăzute.

România, un exemplu negativ pentru Europa?

Ce se va întâmpla în realitate?

Ne vom confrunta cu o situație similară cu cea din România, în care declarațiile de intenție rămân fără acoperire, așa cum se întâmplă adesea în Strategia Parlamentului European pentru eradicarea sărăciei până în 2035?

Sau, anticipând o reacție similară a populației europene – o combinație de frustrare, nemulțumire și neîncredere în promisiunile partidelor tradiționale – Comisia Europeană va fi convinsă să redirecționeze fonduri către sectoare esențiale, precum locuințele pentru tineri, crearea de locuri de muncă și îmbunătățirea serviciilor pentru vârstnici?

Nemulțumirile populare pot duce rapid la schimbări politice majore, inclusiv la o reconfigurare a echilibrelor de putere. În acest context, moțiunea de cenzură reușită împotriva guvernului anterior poate fi un semnal important nu doar pentru România, ci și pentru politicile europene. O schimbare în România ar putea influența direcția politicii europene în domeniul social.