Când se schimbă ora și cum trecem la ora de iarnă în 2026

Când se va lua o decizie definitivă privind ora?

Trecerea la ora legală de iarnă din România va avea loc în noaptea de sâmbătă spre duminică, 24 spre 25 octombrie 2026. În acel moment, ceasurile vor fi date înapoi cu o oră, transformând ora 4:00 în ora 3:00.

Această ajustare face ca data de 25 octombrie să devină cea mai lungă zi din anul curent, având o durată de 25 de ore, deoarece intervalul cuprins între orele 3:00 și 4:00 va fi trăit de două ori consecutiv.

Prin această manevră, țara noastră abandonează ora de vară, în vigoare din ultima duminică a lunii martie, și revine la Timpul Legal Român, cunoscut și ca ora Europei de Est.

România se situează în fusul orar 2, iar regimul de Timp Legal Român este activ de la ultima duminică a lunii octombrie până la ultima duminică a lunii martie. În această perioadă, diferența față de Timpul Universal Coordonat (UTC) este de două ore. Pe de altă parte, în timpul regimului de vară, decalajul față de UTC crește la trei ore. Momentul precis al schimbărilor sezoniere nu este hotărât unilateral de fiecare stat membru, ci urmează un calendar comun, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Acest document stabilește ca oră de referință pentru tranziție ora 1:00 UTC. Conform explicațiilor oferite de Consiliul Uniunii Europene, regula nu este o alegere specifică României, ci rezultă din sistemul european de schimbare a orelor.

Ora locală de 4:00, când se face ajustarea, provine strict din calculul UTC plus trei ore, valabil pentru România în perioada de vară, nu dintr-o opțiune locală independentă.

Până când nu se va lua o decizie definitivă de abandonare a acestei practici biannuale, mecanismul actual persistă, implicând o ajustare de o oră primăvara și una toamna. Motivele pentru care modificarea are loc în cursul nopții sunt legate de faptul că activitatea economică și socială este minimă în acele ore. În martie 2019, Parlamentul European a aprobat renunțarea la schimbarea orei, o măsură care ar fi trebuit să devină operațională începând cu 2021. Totuși, punerea sa în aplicare rămâne condiționată de validarea de către fiecare parlament național din bloc.

Istoria practicii orei de vară în Europa datează din secolul trecut, fiind inițial concepută ca o strategie de reducere a consumului de energie. Abia din 1980, Uniunea Europeană a început să implementeze gradual acte legislative care să uniformizeze schemele naționale disparate printr-un calendar unic. Până în 2018, însă, susținerea pentru această măsură a scăzut în intensitate. Au apărut studii care indicau economii de energie nesemnificative, concomitent cu un număr crescător de plângeri privind impactul negativ asupra sănătății populației.

În România, ora de vară a fost aplicată pentru prima dată în 1932, în intervalul cuprins între 22 mai și 2 octombrie.

Cu câțiva ani înainte, în 1916, Germania a fost primul stat care a adoptat această practică, aplicând-o între 30 aprilie și 1 octombrie. În același an, Marea Britanie a urmat exemplul, introducând ora de vară între 21 mai și 16 octombrie. Alte țări care au implementat această regulă în perioada respectivă includ Belgia, Danemarca, Franța, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Suedia, Turcia și Tasmania.

A fost economisirea energiei motivul inițial?

Statele Unite ale Americii au adoptat măsura pe 19 martie 1918, dar au renunțat la ea încă din 1919.

Justificarea inițială pentru modificarea orei a fost economisirea energiei, prin alinierea programului de activitate cu orele de lumină naturală. Serile mai lungi din vara și diminețile mai luminoase din iarnă ar fi trebuit să reducă, teoretic, consumul de electricitate necesar iluminatului.

În ultimii ani, utilitatea acestei măsuri a devenit obiectul unor dezbateri intense la nivel european.

Analizele recente sugerează că economiile reale de energie sunt minime, în timp ce efectele adverse asupra ritmului circadian, calității somnului și stării generale de sănătate devin tot mai evidente.

Pe plan astronomic, contextul acestei perioade este marcat de echinocțiul din 22 septembrie, numit și „punct autumnal”. Acest fenomen se produce acolo unde ecliptica, adică proiecția pe sfera cerească a orbitei Pământului, intersectează ecuatorul ceresc. În acest punct, Soarele părăsește emisfera nordică a sferei cerești și intră în cea sudică. Deoarece la echinocțiu Soarele se află direct deasupra ecuatorului ceresc, răsare și apune exact în punctele cardinale est și vest. Ziua devine astfel egală ca durată cu noaptea, indiferent de latitudinea locului.

Singura excepție o constituie regiunile polare: la Polul Nord începe atunci noaptea polară prelungită, în timp ce la Polul Sud Soarele urcă deasupra orizontului și rămâne vizibil timp de șase luni, până la echinocțiul de primăvară.

Pentru hemisfera sudică, data de 22 septembrie marchează începutul primăverii.

La latitudinile specifice României, în aceste zile, Soarele atinge punctul maxim de la amiază la o înălțime medie de 45 de grade. Aceasta reprezintă exact jumătatea distanței unghiulare dintre zenit și linia orizontului.

De la acest moment, zilele vor continua să se scurteze progresiv, iar nopțile se vor lungea. Această tendință se menține până pe 21 decembrie, data la care are loc solstițiul de iarnă.

Astfel, ciclul anual al schimbărilor de oră și al fenomenelor astronomice se închide într-un mod previzibil, guvernat de reguli europene stricte și de mișcările celeste ale Pământului.