Cele 17 minute în care tragedia feroviară din Spania putea fi evitată
De ce nimeni nu a frânat?
Accidentul feroviar din Spania, care a costat viața a cel puțin 68 oameni, lasă în urmă o serie de întrebări fără răspuns clar.
Știri de Ultimă Oră
Cutremur la Rapid după eșecul cu FCSB: Revoluție totală în lot pentru iarnă!
Concurs de pescuit cu artificii pe malul Prutului: „Natura nu suferă de câteva bețe în baltă
Datele a peste 41.000 de agenți americani, expuse pe internet: O nouă breșă uriașă de securitate la Washington
Spania, în doliu și revoltă: 68 de morți în tragedia feroviară de lângă UrdaCentrul atenției se concentrează acum pe un interval critic de 17 minute, perioadă în care trei persoane aveau posibilitatea de a preveni tragedia prin emiterea unui ordin de oprimire a trenului aflat în mișcare.
Această fereastră de timp începe în momentul în care trenului AVE i s-a permis să repornească circulația, după o pană în sistemul informatic de control al trenurilor de mare viteză, și se încheie exact când s-a produs impactul fatal cu trenul Iryo, care staționa pe linie.
În acele 17 minute, care corespund la o distanță de 25 de kilometri, nici mecanicul, nici supraveghetorii nu au sesizat pericolul iminent.
Cine era responsabil în sala de comandă?
Este dificil de înțeles cum un tren aglomerat cu 397 de pasageri a putut să se apropie cu viteză maximă de un alt tren oprit, în care se aflau alți 147 de călători, fără nicio intervenție de urgență.
Această lipsă de reacție este considerată o încălcare gravă a procedurilor de siguranță.
Controlorul responsabil nu acționa singur în sala de comandă.
De ce a eșuat sistemul de siguranță?
Avea la dispoziție un asistent și un supervizor, iar toți trei erau responsabili pentru monitorizarea traficului.
Deși existau mai multe alerte pe ecran, inclusiv un semnal luminos roșu și comunicări directe din partea operatorilor, nimeni nu a emis ordinul de frânare sau de reducere a vitezei pentru trenul AVE.
Mai mult de atât, unul dintre cele șase trenuri care au primit ordinul de reluare a mersului „în mod normal” a corectat chiar protocolul, indicând că, în absența sistemului de siguranță, circulația ar fi trebuit să fie „la vedere”, limitată la maximum 40 km/h.
Această contradicție rămâne fără explicație satisfăcătoare din partea autorităților.
Ce se știe despre controlorul implicat?
Reconstituirea evenimentelor, bazată pe înregistrările audio și scrise ale centrului de control, arată o secvență clară a greșelilor.
La ora 8:36, sistemul informatic a suferit o pană. La 8:41, operatorii Iryo au comunicat cu centrul de control, primind instrucțiunea de a-și relua mersul normal.
Totuși, la 8:48, cu doar cinci minute înainte de coliziunea, mecanicul Iryo a sunat din nou, explicând că trenul nu putea porni din cauza unor probleme tehnice și că era complet oprit.
Această informație critică nu a fost transmisă mecanicului AVE, care continua să accelereze.
Ce au arătat înregistrările oficiale?
Trenul AVE nu dispunea de sistem propriu de avertizare în caz de defecțiune a sistemului LZB, fiind dependent exclusiv de informațiile primite din centrul de control din Atocha. Această dependență a fost fatală, deoarece nicio alertă nu a fost transmisă. Pe tronsonul în cauză, viteza maximă permisă este de 200 km/h, deși anchetatorii nu au stabilit încă cu exactitate viteza la momentul impactului.
Investigația se concentrează acum pe responsabilitatea controlorului, care a fost izolat în centrul de control de la prima oră a dimineții, sprijinit de un psiholog și un avocat, din cauza grelele responsabilități cu care se confruntă. Deși ministrul a recunoscut că nu a vorbit direct cu el, operatorul a preferat să comunice doar cu avocatul și cu agenții trimiși de judecător. Controlorul a fost, de asemenea, interogat de către Garda Civilă.
Surse guvernamentale confirmă că existau trei alerte distincte pe ecranul controlorului: comunicatul Iryo privind imposibilitatea pornirii, imaginea trenului oprit și semnalul luminos roșu care se aprinsese exact în locația unde se afla trenul Iryo. Toate deciziile și ordinele au fost înregistrate și verificate de tehnicieni, ceea ce permite reconstruirea fiecărui pas al greșelilor.
Ce a însemnat eroarea de protocol?
Incidența a evideniat o încălcare flagrantă a protocolului de urgență.
În loc să se ordoneze tuturor trenurilor să circule „la vedere” – mult mai lent, din cauza defecțiunii sistemului informatic –, s-a permis circulația la viteză normală.
Celelalte patru trenuri nu au avut probleme deoarece liniile lor erau libere, dar trenul AVE a intrat într-o capcană mortală, lovindu-se frontal cu trenul oprit în plină accelerare.
Această secvență de evenimente rămâne subiect de dezbateri intense în mediul feroviar și în societatea spaniolă.