Cum au dispărut cei mai renumiți și bineplătiți artiști ai secolului al XVII‑lea

Expoziţia se numeşte „Women Artists From Antwerp to Amsterdam, 1600–1750”?

Cum au dispărut cei mai renumiți și bineplătiți artiști ai secolului al XVII‑lea

Artisții renomni ai secolului al XVII‑lea erau convingeri de cunoaștere și binecavăţui, iar mulți dintre ei au primit plăți care depășeau zeci de mii de ghilane de aur. Totuși, deşi numeroasele au fost recunoscute în propria perioadă, numeroase persoane aflat în fața scenei artistice au disparut din istoria artei, lăsându‑ne doar artefacte fragmentare.

Johanna Koerten, o pictoriță olandeză activă în Amsterdam, a realizat o lucrare cu mătase pentru soția domnitorului Leopold I, o compoziție decorată cu flori, vultururi, coroane și motive vegetale. Prin intermediul biografei Arnold Houbraken, se spune că împărăteasa a plătit cel puțin 4.000 de ghilane de aur pentru acest lucru.

Deși creația a disparut, numele ei este în prezent mult mai obscur decât cel al compozitorului Rembrandt, care a primit aproximativ 1.600 de ghilane de aur pentru „Rondul de noapte”, realizat în anul 1642.

Expoziţia denominată „Women Artists From Antwerp to Amsterdam, 1600–1750”, organizată de Museumul Național al Artelor Feminin din Washington în parceria cu Muzeul de Artă din Gent, a adus junt de aproape 150 de lucrări realizate de un număr estimat de 40 de femei.

Acesta a demonstrat că poziţia socială a familiei şi faptul că femeile erau născute în familii de artiști au avut o influență semnificativă asupra accesului la instruire artistică; fetele născute în casa unui pictor sau al unui sculptor puteau învăţa direct în ateliere, în timp ce femeile din familii aristocrate erau permiise să solicite profesori privati. Semnăturile care le-au redat pe canvasuri şi hârtie au constituit un marker al identității profesionale; de exemplu, Judith Leyster a desenat o autoportretă în care e zâmbind, cu pânzele în mână, în anul 1630, iar ea a fost admită în Guilda Sfântul Luca din Haarlem și a avut proprii elevi.

Inclusiv broderii, dantelata şi decupajele din hârtie?

Maria Faydherbe, sculptră flămând din Mechelen, a marcat lucrarile sale cu expresia latină „Maria Faydherbe me fecit”, gest care era neobișnuit în epoca în care sculpturile de lemn mică nu erau obișnuite de semnături.

În cazul Mariei Schalcken, un autoportret care era atribuit fratelui său Godefridus Schalcken a fost identificat după restaurarea care a expus numele scris de pe pânză.

Clara Peeters a folosit repetiţiile elementelor compoziționale în diverse nature moarte, o strategie cunoscută și ea de alţi pictori pentru a accelera vânzarea lucrarilor; în theardarea exporturilor, Johanna Vergouwen a realizat copii după modelele compuse de Rubens și Van Dyck, fapt care era considerat o specialitate apreciată, nu o activitate priveită de valoare artistică.

Expoziţia a inclus și lucruri precum broderii, dantelata și decupajele din hârtie, care, deşi asociate ulterior cu „munca femeilor”, erau în realitatea lor produse de lux costisitoare în secolul al XVII‑lea.

Economia Țărilor de Jos era în călătorie cu comerțul colonial și cu practicile de slaverie; în acest cadru, naturalista Maria Sibylla Merian a realizat studii despre insectele și plantele din Surinam, colonie olandeză, iar informațiile dinaintea ei erau parțial furnizate de oamenii înrobiți, cărora le‑a recunoscut pentru aportul lor. O observație relevantă este faptul că unele femei înrobite foloseau flori de păun ca să își suspendeze activitatea, asigurând astfel că copiii lor nu vor deveni sclavi.

Biusele epocii arată că numeroase femei au primit recunoaștere și prestigiu; în „Marele teatru al pictorilor și pictoriţelor neerlandeze”, obra lui Houbraken publicată în secolul al XVIII‑lea, apar portretul multor femei, inclusiv Anna Maria van Schurman, reprezentată într‑o poziție mai proeminentă decât cea a lui Rembrandt, lucru care indică statul de care ea se bucură în epoca respectivă.

În decursul săecului al XIX‑lea și al XX‑lea, muzeele și istorici au orientat atenţia predominant spre producţiile realizate de bărbați, lăsând în urmă conţinerea creativității femeii din perioada antiqua.