Prințul Harry a trecut prin depresie după plecarea din Marea Britanie alături de Meghan Markle

M-am simțit complet inutil în casă?

Într-un interviu realizat cu profesoara Mary-Frances O’Connor, expertă în neuroștiințe de la Universitatea din Arizona și publicat pe platforma MasterClass, ducele de Sussex, prințul Harry, a făcut publice detalii privind o perioadă dificilă din viața sa, confirmând că a trecut printr-un episod depresiv scurt dar intens imediat după mutarea sa în Canada alături de soția sa, Meghan Markle. Interviul, transmis joi și relatat de The Independent, a evidențiat nu doar starea de sănătate mintală prin care a trecut, ci și legătura profundă dintre aceasta și experiențele din trecut, inclusiv trauma legată de moartea mamei sale, prințesa Diana.

După ce s-a stabilit în Canada, împreună cu Meghan Markle și fiul lor mic, Archie, prințul Harry a observat o schimbare semnificativă în starea lui fizică și emoțională. A explicat că, după un perioadă îndelungată petrecută în mediul preso al vieții regale în Marea Britanie, unde organismul său era habituat cu nivele ridicate de stres și, prin urmare, cu o producere constantă de adrenalină, ajungerea în mediul mai liniștit al insulei Vancouver a déclanșat o reacție neașteptată.

În doar două sau trei zile de la sosire, a simțit o scădere bruscă a nivelului de adrenalină, ceva ce nu l-a întâlnit niciodată anterior în viața sa.

Această căzută bruscă l-a lăsat fără energie, incapacit să-și îndeplinească rutinele zilnice și cu sențul că nu mai poate funcționa normal.

„M-am simțit complet inutil în casă”, a declarat prințul, adăugând că, paradoxal, organismul său seemed să aibă nevoie de stres pentru a produce adrenalina necesară funcționării cognitive. „Credeam că am nevoie de agitație pentru a-mi trezi creierul”, a spus, subliniând cât de profund s-a ajustat psihic la un ritm de viață stresant.

Această dependență psihologică de stres l-a făcut să simtă că, în lipsa ei, nu mai poate fi productiv sau chiar să se simtă bine în propria pielă.

A fost o revelație dureroasă: după ani de adaptare la mediul tensa al responsabilităților regale, corpul și mintea sa au intrat într-un stadiu de shock când au fost extras din acel mediu.

Prințul a precizat că această stare a durat aproximativ două săptămâni, perioadă în care a simțit dificultăți în concențare, motivare și energie, semne clasice asociate cu un episod depresiv reactiv, declanșat de schimbarea brusă de mediu și de ritm de viață. Nu a fost o boală diagnosticată clinical în acel moment, dar descrierea lui se potrivește cu criteriile unei depresii de ajustare, desencadenată de un eveniment semnificativ de viață – în acest caz, retragerea din viața publică regaleză și mutarea într-un nou țară.

Am crezut că antrenamentul greu sau războiul mă vor scapa de durere?

Deși această perioadă a fost dificilă, prințul a subliniat că nu a fost singurul fapt care a influențat starea sa emoțională. În același interviu, a revenit și asupra moții sale, prințesa Diana, cărei moare tragică într-un accident de mașină din Paris în 1997 l-a marcat profond. La momentul tragediei, Harry avea doar 12 ani. A recunoscut că, timp de ani, a încercat să-și suprima durerea, crezând că poate controla emocțiile prin evitarea sau prin implicație în activități intense, inclusiv două misiuni militare în Afganistan la vârsta de circa 20 de ani.

„Am crezut că dacă mă antrenez suficient de greu sau dacă merg la război, voi putea scapa de ce simt”, a spus. Dar experiencele sale militare nu l-au ajutat să se depaneze de durerea emoțională.

„Am petrecut ani de zile în stare de enghetare afectivă”, a explicat, adăugând că simțea că nu are dreptul să fie fericit sau să se bucure de viață, fiindcă astfel ar fi fost o betrayal a memoriei mamei sale.

„Mă simțeam vinovat că mă bucur”, a spus, subliniând că credea că trebuia să rămână trist pentru a onora durerea și iubirea față de Diana.

Acest blocaj emotional a dus chiar și la o pierdere temporară a conectării cu amintirile pozitive. A dezvăluit că nu a plâns timp de aproape două decenii după moartea mamei sale și că, la un moment dat, nu mai amintea cum suna râsul ei.

A fost doar în timpul unei sesiuni de terapie că un specialist i-a sugerat să folosească parfumul mamei sale ca un stimulant senzorial pentru a readuce la conștient amintirile și sentimentele repressate.

Prințul a confirmat că acest exercițiu l-a ajutat să „deblocheze” ce a fost blocat de ani și să realizeze că, la fond, mama sa doar dorea să-l vădă fericit.

Profesoara Mary-Frances O’Connor a oferit o explicație științifică pentru această reacție: creierul nu înregistrează imediat moartea unei persoane iubite ca un final definitiv, ci o percepă ca o pierdere temporară, continuând să aștepte înapoierea ei. „Creierul se comporte ca și cum persoana ar fi doar plecat pe o călătorie și va reveniri”, a explicat, adăugând că această tendință persistă până când persoana învață conștient să accepte realitatea dispariției.

„Ne așteptăm tot să o vedem intra pe ușă”, a concluzionat specialistă, oferind un cadru pentru înțelegerea durerii prelungite și a blocajului emoțional pe care l-a descris și prințul Harry.