Strategia NATO pentru apărarea aliaților în fața atacurilor hibride

Ce e mai rău în zilele noastre, un cablu de sabotaj sau dezinformare?

Excluzând atacuri cibernetice, dezinformare și sabotaj prin cablu: ce planuri are NATO pentru a-și apăra aliații? Războiul hibrid lovește în fiecare zi aliații NATO, de la cabluri de sabotaj și atacuri cibernetice la dezinformare și agenți recrutați pe rețelele sociale.

Ce face Alianța pentru a-și proteja cetățenii? Cristina Cileacu a discutat, la Pașaportul Diplomatic, cu Jean Charles Ellermann-Kingombe, Secretarul General Adjunct al NATO pentru Cyber și Transformarea Digitală. Jean Charles Elermann-Kingombe, bine ați venit la pașaportul diplomatic.

Jean Charles Ellermann-Kingombe: Vă mulțumesc foarte mult pentru invitație.

Aliații simt presiunea hibridă Cristina Cileacu: Sunteți secretarul general adjunct al NATO pentru transformarea cibernetică și digitală, și având în vedere că sunteți responsabil de acest departament, vreau să vă întreb mai întâi despre războiul hibrid pe care îl trăiește întreaga Europa.

Am fost martori ai sabotajului, vedem multe dezinformatii in toate tarile aliate.

Ce e mai rău în zilele noastre, un cablu de sabotaj sau dezinformare? Jean Charles Ellermann-Kingombe: Cred că e greu să spun dacă un lucru este mai grav decât altul.

Presiunea hibridă ne copleșește!

Presiunea hibridă în care ne aflăm a fost simțită diferit de diferiți aliați, deoarece instrumentele hibridului sunt foarte diverse.

Ați menționat două exemple, este de asemenea instrumentalizarea refugiaților, e vorba de atacuri cibernetice, așa că setul de instrumente hibrid este foarte divers și se simte diferit de aliați.

Dar ceea ce am văzut în ultimii ani este că presiunea asupra noastră a crescut în cantitate. De asemenea, vedem că adversarii noștri sunt mai imprudenți.

Și, în general, suntem foarte conștienți și foarte implicați în modul în care Cristina Cileacu: Infrastructura critică pe care o folosim cu toții, cablurile, energia, spitalele sunt deținute de companii private, nu totul este deținut de stat.

În acest caz, ați spus recent că zidul care separă NATO de guvernele aliate și companiile private trebuie să se micșoreze. Cum funcționează acest lucru în practică? Jean Charles Ellermann-Kingombe: Cred că ai dreptate, o mare parte din infrastructura pe care ne bazăm pentru planurile noastre militare de apărare este deținută de operatori privați.

Resiliența companiilor noastre, cablurile de comunicații, cablurile de alimentare, sunt deținute de operatori privați, sunt fundamentale pentru resiliența societății noastre, dar sunt deținute de operatori privați care au senzori, au o mulțime de puncte de date pe care le folosesc pentru a monitoriza această infrastructură.

Resiliența cablurilor de comunicații!

Avem nevoie de aceste date dacă vom monitoriza această infrastructură. Am lucrat în ultimii ani, mai ales în infrastructura subacvatică. Dacă vrem să avem ceea ce numim conștientizare situațională în timp real, avem nevoie de date.

Unele date provin din sectorul privat.

Dacă ne uităm la Ucraina, la sectorul energetic, care a fost ținta deliberată a rușilor, acum, repararea acestui sector este făcută și de industrie. Industria joacă un rol important.

Industria este un obiectiv, dar industria este, de asemenea, o parte foarte mare a soluției. Cred că pentru a oferi o apărare hibridă substanțială și robustă, trebuie să implice întreaga societate în apărare, o apărare care include industria. Cristina Cileacu: Și industria cooperează cu NATO?

Compania înțelege că, pentru a fi mai bine protejată, are nevoie de acest sprijin al Alianței? Jean Charles Ellermann-Kingombe: Cred că am investit mult în ultimii ani în dezvoltarea relației noastre cu industria.

Facem exerciții cu industria, încercăm să împărtășim informații cât mai mult posibil cu industria, și cred că este o îmbunătățire puternică a modului în care lucrăm cu industria.