Costul real al lipsei prevenției în sănătate: Subfinanțarea doar amână cheltuielile medicale

Reducerea bugetului pentru prevenție înseamnă eliminarea cheltuielilor?

Investiția în sănătate preventivă nu este o opțiune de lux, ci o necesitate economică și socială, argument susținut ferm în cadrul evenimentului HEALTH FORUM, organizat de DC Media Group. Tema centrală a fost „Vaccinarea pe tot parcursul vieții, o viață fără boli prevenibile prin vaccinare”, iar una dintre intervințiile cheie a apartinut lui Raluca Sîmbotin, Leader de Grup Vaccinare la ARPIM România.

Discursul său a pus în lumină aspectul financiar al protecției sanitare, demonstrând că neglijarea profilaxiei duce la costuri mult mai mari pe termen lung decât investiția inițială.

Într-un context macroeconomic în care România caută constant echilibrul bugetar, problema nu stă doar în estimarea prețului actualei prevenții, ci în calcularea sumelor considerabile pe care statul le va fi obligat să le cheltuiască ulterior dacă nu acționează preventiv.

Dezbaterea a evidențiat faptul că, deși se vorbește frecvent despre consolidarea politicii fiscale și a finanțelor publice, atenția acordată modului de alocare a resurselor în domeniul medical rămâne insuficientă. Se repetă adesea ideea că profilaxia necesită resurse semnificative, însă Raluca Sîmbotin a subliniat importanța de a analiza consecințele directe ale subfinanțării sectorului de imunizare și prevenție.

Întrebările esențiale care revin constant sunt legate de costul unei zile petrecute la spital, de cheltuielile asociate gestionării complicațiilor apărute la pacienți cu multiple comorbidități sau de presiunea exercitată asupra infrastructurii spitalicești în perioadele de vârf epidemiologic.

De asemenea, se pune problema costurilor generate de intervențiile terapeutice efectuate abia când afecțiunea s-a cronicizat, moment în care tratamentul devine mult mai complex și oneros.

Concluzia principală a fost că reducerea bugetului pentru prevenție nu echivalează cu eliminarea cheltuielilor, ci doar cu amânarea lor, acestea riscând să crească exponențial în intervalul următor. Din această perspectivă, Raluca Sîmbotin a propus implementarea a trei măsuri structurale fundamentale pentru grupul de vaccinuri, menite să schimbe paradigma actuală. Prima măsură propusă vizează asigurarea predictibilității planificării.

Reprezentanta ARPIM a explicat că programele și bugetele destinate vaccinării trebuie concepute pe termen lung, acoperind toate categoriile de vârstă, nu doar în funcție de sezonalitate.

Este necesară o abordare holistică a proiectelor, care să nu se limiteze la un singur sezon sau la o anumită cohortă demografică, ci să țină cont de nevoile întregii populații pe parcursul întregii vieți.

Extinderea programelor existente și facilitarea accesului la ele sunt esențiale pentru a atinge obiectivele de sănătate publică.

A doua măsură se concentrează pe exploatarea potențialului datelor disponibile. Raluca Sîmbotin a reiterat principiul conform căruia nu se poate optimiza ceea ce nu se cuantifică.

România dispune deja de o infrastructură robustă de monitorizare, reprezentată de Registrul Național de Vaccinare, care conține informații valoroase.

Cum putem exploata potențialul datelor disponibile?

Totuși, este imperativ să se Un sistem modern de sănătate trebuie să unde sunt golurile de acoperire, ce tipuri de intervenții produc impactul dorit și cum se poate măsura eficacitatea reală a acestora?

Utilizarea inteligentă a datelor permite tranziția de la acțiuni reactive la cele proactive.

A treia măsură propusă țintește transformarea accesului la servicii medicale într-o oportunitate constantă de prevenție.

Deși vaccinurile sunt deja compensate și există un cadru legislativ recunoscut ca fiind unul dintre cele mai ample din Uniunea Europeană, tehnologia și instrumentele existente trebuie să ajungă și la persoanele sănătoase, nu doar la cele deja diagnosticate.

Raluca Sîmbotin a susținut că fiecare interacțiune a unui individ cu sistemul de sănătate – fie că este vorba de o consultație la medicul de familie, o vizită la un specialist sau chiar un proces de externare din spital – trebuie să reprezinte un moment critic în care se evaluează eligibilitatea pacientului pentru vaccinare și alte măsuri preventive.

Astfel, prevenția nu mai rămâne o activitate izolată, ci devine parte organică din fluxul zilnic al serviciilor medicale.

Un exemplu ilustrativ al acestei integrări este cazul pacienților cu afecțiuni cardiovasculare. La nivel european, se discută intens despre un plan specific pentru aceste categorii de pacienți, al cărui prim pilon este tocmai prevenția.

Pentru un pacient cronic cu probleme cardiace, evitarea unei infecții respiratorii simple poate însemna diferența dintre o stabilizare și o decompensare severă a bolii de bază.

Prin urmare, vaccinarea ar trebui să fie încorporată direct în traseul terapeutic standard al acestor persoane. Mesajul transmis de ARPIM este că nu mai trebuie să gândim intervențiile medicale fragmentat sau punctual, ci să le integrăm într-un continuum coerent. Avem deja expertiza necesară, forța de muncă calificată, vaccinurile disponibile, bazele de date și exemple de bune practici; ce lipsește este coeziunea strategică.

Încheierea intervinției a fost dedicată oportunității de a clasifica prevenția și imunizarea ca investiții strategice, similare cu alte proiecte majore de infrastructură. În contextul dezbaterilor europene privind sustenabilitatea fiscală și investițiile cu randament ridicat pe termen lung, România are șansa de a include profilaxia în planificarea bugetar-structurală pe care o prezintă Comisiei Europene.

Așa cum spitalele au fost deja incorporate ca investiții strategice cu beneficii clare, prevenția prin imunizare poate fi poziționată ca o investiție în capital uman, în productivitatea economică și, implicit, în sustenabilitatea financiară a statului.

Raluca Sîmbotin a încheiat prin a invita la integrarea tuturor măsurilor eficiente existente, abandonând viziunea fragmentată a prevenției ca pe o simplă cheltuială curentă, în favoarea unei perspective care o plasează în centrul parcursului pacientului prin sistemul de sănătate, garantând astfel o economie mai rezilientă și o populație mai sănătoasă.