David și provocările de după liceu: Un viitor incert pentru tinerii cu autism

Ce se întâmplă după liceu pentru un tânăr cu autism?

Odată cu absolvirea liceului de către David, anul acesta, o stare de incertitudine și teamă s-a așternut peste noi.

Știri de Ultimă Oră

Deloitte Legal a oferit asistență gratuită Asociației Tășuleasa Social pentru a obține recunoașterea Via Transilvanica drept traseu pedestru de interes național pentru activități recreative, în partenBNR avertizează: Stabilitatea leului, doar un răgaz temporarProfitul net al Fermei Zootehnice a crescut cu 14,3% în 2025 față de anul precedentO semnătură chimică misterioasă descoperită pe Pluto și Titan

Întrebarea care m-a măcinat pe măsură ce ne apropiam de finalul școlii era una singură: ce oportunități există în România pentru un tânăr cu autism care a terminat liceul?

Timp de 18 ani, cât David a fost integrat în sistemul educațional, am avut un obiectiv clar. Acum, simțeam că pășim pe un drum periculos, lipsit de orice formă de siguranță.

Pentru prima dată, am cerut sprijinul instituțiilor competente și, spre surprinderea mea, în doar câteva zile, am fost contactați cu o listă (destul de restrânsă, ce-i drept) de soluții posibile. Pentru cei care nu ne cunosc povestea, voi rezuma pe scurt parcursul nostru: David, fiul meu, a primit diagnosticul de autism la vârsta de doi ani și șase luni.

Ce oportunități există pentru tinerii cu autism după liceu?!

Am urmat toți pașii necesari, așa cum fac majoritatea părinților: am consultat mai mulți psihiatri, sperând la o altă concluzie, am încercat terapia ABA, l-am înscris la o grădiniță privată cu însoțitor, iar ulterior la una de stat.

Când David a împlinit cinci ani și progresele întârziau să apară, eu, deși aveam o pregătire de învățătoare, dar activam într-un alt domeniu, am decis să mă reîntorc în învățământ. I-am fost educatoare timp de trei ani, apoi învățătoare în ciclul primar, iar mai târziu colegă de bancă în gimnaziu și liceu (cu mențiunea că, pentru binele său, în perioada liceului am optat pentru învățământul la domiciliu).

În seria noastră de articole, intitulată „La braț cu autismul”, am afirmat adesea că eu și David am construit cea mai frumoasă poveste de incluziune din România pe parcursul celor 18 ani petrecuți în sistem.

Privind retrospectiv, acum, cu o perspectivă mai clară, realizez că realitatea nu a fost întotdeauna așa cum am perceput-o. Mai multe detalii puteți descoperi în continuarea articolului.