De la volanul Protecției Copilului, la cârma educației: Ascensiunea neașteptată a lui Marius Budăi

Diplomă la 36 de ani?

Odată cu instalarea noului guvern condus de Luca Niculescu, fotoliul de președinte al Comisiei pentru educație din Camera Deputaților a rămas vacant. Mutarea vine după ce Mihai Alexandru Ghigiu a preluat frâiele Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene.

Pentru a gestiona acest post strategic, unde se decid și se supraveghează legile școlii românești, PSD l-a propus pe Marius Budăi, fostul ministru al Muncii.

Traseul profesional al celui care ar trebui să dicteze politicile educaționale este, cel puțin la o primă vedere, atipic. Budăi a terminat liceul în 1990, însă drumul său spre studiile superioare a fost unul lung.

Inspector în acte, șofer în realitate?

Diploma de licență a obținut-o abia în 2008, la vârsta de 36 de ani, după ce a absolvit Facultatea de Finanțe și Bănci din cadrul Universității Spiru Haret din București.

Ceea ce atrage însă atenția este activitatea sa din perioada 1995-2008, petrecută la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Botoșani.

Deși în actele oficiale figurează cu titluri sonore, precum „referent” sau „inspector de specialitate”, surse din interiorul instituției afirmă că, în realitate, rolul său principal a fost cel de șofer.

Reformă sau birocrație pură?

Mai mult, între 2009 și 2013, acesta a ocupat funcția de „șef serviciu achiziții publice”, o poziție care, în limbaj cotidian, s-ar fi tradus prin cea de magazioner al aceleiași direcții.

Astfel, viitorul legislației școlare din România pare să fi ajuns pe mâna unui om a cărui carieră s-a construit, în mare parte, între volan și rafturile depozitului.

Numirea a stârnit imediat valuri de reacții în mediul academic și politic. Unii analiști consideră că această alegere este o dovadă clară a modului în care se schimbă criteriile de selecție pentru liderii actuali. În timp ce criticii sunt sceptici, susținătorii lui Budăi argumentează că experiența sa administrativă „de jos” este un atu pentru a înțelege hățișul birocratic. Într-un moment în care presiunea pentru modernizarea învățământului este uriașă, rămâne de văzut dacă un trecut atât de neconvențional va aduce soluții practice sau va adânci criza de competență din sistem.