Educația românească, problemă de securitate națională în 2026

De ce ne obsedează securitatea națională când criza educațională ne amenință

România din 2026: Criza educațională ca amenințare existențială pentru suveranitate

Contextul politic din România în anul 2026 este marcat de o instabilitate cronică, caracterizată prin lipsa unui guvern funcțional de aproximativ patru luni și absența oricărei soluții viabile pentru funcția de prim-ministru. În acest climat de incertitudine, au fost prezentate datele referitoare la testarea internațională PISA din 2025.

Evenimentul a coincis cu ședința Consiliului Suprem de Apărare a Țării, iar imediat după, Președintele Republicii – o figură despre care propriul său consilier afirma, cu un ton de uimire, că „nu se plimbă teleleu” – a inaugurat oficial anul școlar 2026-2027 în comuna Curcani, situată în județul Călărași.

Deși alegerea acestui loc pentru ceremonie a stârnit curiozitate, subiectul central rămâne impactul asupra societății a unor rezultate școlare dezolante.

În dezbaterile publice actuale, conceptul de „securitate națională” este invocat cu o frecvență aproape obsesivă.

Termenul este adesea monopolizat de actorii politici pentru a legitima cheltuieli bugetare ascunse, investiții masive în sectorul apărării, cumpărarea de echipamente militare și emiterea de legi rapide controversate.

Totuși, adevărata vulnerabilitate a statului nu provine exclusiv din factori externi, ci se manifestă profund în interiorul instituțiilor, cu accent special pe mediul didactic.

Publicarea datelor PISA 2025, avută loc marți, 8 septembrie 2026, a oferit o scurtă pauză de la drama politică curentă, dar a evidențiat o realitate îngrijorătoare: o traiectorie clară către declinul democratic al României.

Poziționarea României în clasamentele europene este alarmantă, situându-se în coada Uniunii Europene. La nivel global, țara noastră ocupă locurile 48 până la 55 din totalul de 91 de state evaluate în cadrul raportului Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE).

Este important de reamintit că România se află încă în procesul de aderare la această organizație. Dramatismul situației nu rezidă doar în cifrele brute, ci în consecințele lor sociologice.

Asistăm la o generație de tineri cu vârsta de 15 ani, pe care statul român, prin intermediul unui sistem de învățământ defectuos, o pregătește insuficient pentru confruntarea cu realitățile vieții adulte.

Pentru a înțelege de ce economia națională riscă să rămână în urmă față de orice altă economie regională sau globală, este necesară o analiză a sectorului educațional, principalul producător de forță de muncă. Datele din domeniul matematicii relevă că peste 52% dintre elevii români de 15 ani se află sub nivelul minim de competență, o creștere de 3% față de ediția din 2022.

65% dintre elevi au atins competențele: criza educației ne amenință

În termeni practici, aceasta înseamnă că mai mult de jumătate din viitorii angajați ai țării nu posedă abilitatea de a rezolva ecuații simple.

Este vorba despre capacitatea de a calcula corect restul la o tranzacție comercială, de a compara distanțe, de a converti unități de volum (centilitri în litri) sau de a efectua o conversie valutară de bază între leu și euro.

Deși conducerea executivă este condusă de un președinte cu profil matematic, disciplina nu constituie un punct de excelență al sistemului.

Nu ne referim la polinoame complexe sau analiză avansată, ci la operațiuni elementare. Liderul de stat pare a căuta soluții pentru această ecuație diferențiată a societății.

Pe plan internațional, 65% dintre elevi au atins competențe de bază, în timp ce în România situația este una de deficit major. Situația devine și mai gravă în domeniul lecturii și înțelegerii textelor. Aici se observă o scădere abruptă de 6% față de evaluarea anterioară, ceea ce duce la faptul că aproape 48% dintre elevi obțin rezultate slabe sau foarte slabe.

Practic, 50% dintre copii, adică jumătate din cohortă, pot decodifica un text scris, dar nu reușesc să identifice mesajul esențial transmis. Această lacună constituie terenul ideal pentru răspândirea populismului, a manipulării și a dezinformării. Un popor cu nivel educațional scăzut este ușor de condus spre voturi favorabile pentru politicieni.

Inspirat din titlul unei opere artistice celebre, putem afirma că somnul educației dă naștere la monștri. Cetățeanul incapabil să extragă ideea principală dintr-un paragraf devine ținta perfectă pentru războiul hibrid, populism și propaganda toxică.

Cel mai sever reproș din partea experților OCSE vizează o categorie nouă de evaluare: competențele digitale practice.

Ani de zile ne-am lăudat cu o „generație nativă digitală”, subliniind viteza conexiunilor la internet și succesurile olimpicilor la informatică. Realitatea contrazice acest mit: 57% dintre elevii români nu ating pragul minim de cunoștințe în utilizarea tehnologiei.

Tinerii nu știu să utilizeze un soft cu un obiectiv specific; interacțiunea lor este superficială, rudimentară, limitată la consumul pasiv și derularea paginilor pe rețelele sociale.

Nu dispunem de o generație pregătită pentru inovație, ci de o masă de consumatori vulnerabili în fața algoritmului.

Ironic este faptul că, în paralel, țara găzduiește zeci, chiar sute de hub-uri de inovare în tehnologia informației și atrage talente care pleacă din țară, fiind apreciate în industria IT globală.

La disciplina științe, doar 2% dintre elevii români demonstrează performanțe ridicate, o rată mult inferioară mediei de 7% înregistrate în statele membre ale OCDE. La nivel general, abia 4,8% dintre tinerii evaluați au obținut performanțe superioare. Aceste procente mici servesc drept alibi pentru ipocrizia clasei politice. De decenii, decidenții se ascund în spatele acestor 2-4% de copii excepționali – mulți dintre ei beneficiari de meditații intensive finanțate de părinți – pentru a acoperi colapsul sistemului public de învățământ.