Legenda fondării Bucureștiului: Cine au fost ciobanul Bucur și Iliana?
Cine a inventat mitul în secolul al XVIII-lea?
Ciobanul Bucur și frumoasa Iliana sunt, fără îndoială, Adam și Eva din mitologia urbană a Bucureștiului. Dar cine a scornit, de fapt, acest mit fondator la pachet cu biserica „de pe deluț”?
Știri de Ultimă Oră
Bruxelles pregătește scut comercial: noi restricții la importuri pentru a salva industriile europene
București: Ceață și ploi, dar termometrele rămân sus până vineri
Zeci de mii de elevi și profesori au ieșit pe stradă în Grecia: cer mai multă educație publică
Putin dă verde negocierilor: Trilaterala cu SUA și Ucraina, la vedereCea mai trainică poveste a orașului ne spune că o așezare întreagă a pornit de la un ciobănaș pe nume Bucur. Acesta și-a păscut oile pe malurile Dâmboviței, pe atunci înțesate de codri, a dat numele viitoarei capitale și, drept bonus, a ridicat și o bisericuță cochetă pe un piemont al terasei superioare.
Despre Bucur și locașul său circulă o mulțime de legende, însă niciuna nu urcă mai sus de anul 1729. Atunci, istoricul sas Johann Filstich a fost cel care ne-a lăsat în scris prima variantă a mitului fondator. Poți citi pe B365. ro întreaga poveste a „monumentului cu căciulă”, ale cărui ziduri s-au prăbușit de nenumărate ori, dar au fost mereu reconstruite.
Deși legenda pare pierdută în negura timpului, prima sa dovadă scrisă e surprinzător de recentă. În lucrarea „Historische Beschreibung der Stadt Bukarest”, sasul Johann Filstich a cimentat această poveste pastorală.
Ce ascunde bătrâna Biserică Bucur?
În realitate, istoria oficială a orașului are rădăcini mult mai pragmatice: primele acte datează din 1459, când Vlad Țepeș sau Ștefan cel Mare — prin documentele vremii — menționează așezarea.
Asta sugerează că legenda ciobanului a fost o inventivitate ulterioară, menită să dea o aură romantică unui oraș care s-a dezvoltat, de fapt, ca un nod comercial și administrativ esențial în Țara Românească.
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul, cunoscută de localnici drept Biserica Bucur, a rămas singurul martor în carne și piatră al acestei povești. Cu arhitectura ei simplă și turla inconfundabilă, clădirea a trecut prin cutremure și reparații capitale, devenind un reper spiritual și urban. Indiferent cât adevăr istoric se ascunde în spatele oierului Bucur, cert este că bucureștenii au îmbrățișat legenda ca pe o piesă de bază din ADN-ul orașului, transformând o simplă poveste din bătrâni într-un pilon al memoriei colective.